[patinina34]

8 Deşteaptă-te, mărirea mea, deşteaptă-te, psaltire şi alăută!
De aici îşi porunceşte lui-şi a aduce dumnezeiasca laudă. Iar „slavă a sa” numeşte darul proorocesc, iar pe sine - „psaltire şi alăută”, ca cel ce s-a făcut unealtă a Duhului.
Scula-mă-voi dimineaţă.
9 Mărturisi-mă-voi Ţie întru noroade, Doamne, cînta-voi Ţie întru neamuri.
Nu numai acum - zice - voi aduce Ţie această cîntare de laudă, ci şi după ce va răsări Lumina cea adevărată, şi va risipi noaptea lungă a neştiinţei şi va arăta zorile zilei aşteptate, prin venirea Lui către noi în trup şi prin baia naşterii şi a zidirii de a doua oară. Voi fi dascălul tuturor neamurilor şi noroadelor şi - folosind gurile lor ca pe nişte strune - voi cînta cîntare de mulţumire. Pentru ce - o Proorocule? Spune-ne pricina şi chipul!
10 Că s-a mărit pînă la ceruri mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău.
Că nu numai cerul şi Îngerii ce îşi au locuinţa întru acesta au cunoscut mila Ta, dar şi prin nori ai arătat adevărul Tău. Iar dumnezeiasca Scriptură numeşte „nori” pe cei învredniciţi de dumnezeiescul dar. Dumnezeul tuturor ne învaţă aceasta prin Isaia Proorocul, care - după ce a zis pentru Israil: „Voi părăsi via Mea, şi nu se va mai tăia, nici se va mai săpa” - a adăugat: „Şi norilor voi porunci să nu plouă peste dînsa.” Că, precum norii primesc pricinile ploii de aiurea, aşa şi Proorocii şi Apostolii, învăţîndu-se de dumnezeiescul dar, au adus sufletelor oamenilor dumnezeiasca adăpare.
11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul - slava Ta!
Că, arătîndu-se de sus adevărul prin norii cei duhovniceşti, adică prin Prooroci şi Apostoli, prea-înalt S-a arătat Domnul tuturor, Făcătorul cerului şi al pămîntului, primind de la oameni laudă în tot pămîntul şi marea.