[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 49


Psalmul lui Asaf.

Acesta este dascăl al altei cete de cîntăreţi, după cum ne învaţă Istoria Paralipomenilor. Căci, de la al 41-lea încoace, Psalmii s-au încredinţat spre cîntare fiilor lui Core, care erau verhovnici ai altei cete. Ei au încă şi alţi Psalmi cu deasupra-scrierea lor, pe care - dacă va da Dumnezeu - îi vom tîlcui. Iar Psalmul de faţă este împreună-glăsuitor cu cel rînduit înaintea lui, căci şi el mai-nainte vesteşte Judecata ce va să fie şi arătarea lui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru. Mai-nainte vesteşte încă şi Aşezămîntul cel Nou, arătînd slujba Legii Vechi neplăcută lui Dumnezeu.
Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, a grăit şi a chemat pămîntul, de la răsăriturile soarelui pînă la apusuri.
Şi Psalmul dinainte de acesta a chemat toţi oamenii spre învăţătură, la fel şi acesta - toate marginile lumii, pentru că „de la răsăriturile soarelui pînă la apusuri” acest lucru arată. Iar pe acest „Dumnezeul dumnezeilor”, cei trei l-au tălmăcit altfel: „Dumnezeul cel tare, grăind, a chemat pămîntul.” Iar Cei 70 numesc „dumnezei” pe cei ce au luat sorţi să stăpînească şi li s-a încredinţat să judece, lucru ce este osebit numai lui Dumnezeu. Aceasta ne învaţă Psalmul al 81-lea (deasupra-scris tot lui Asaf), care - după ce a zis: „Dumnezeu a stat întru adunare de dumnezei şi în mijloc pe dumnezei va judeca” - a adăugat: „Pînă cînd judecaţi nedreptate şi luaţi înainte feţele păcătoşilor? Judecaţi sărmanului şi săracului, pe cel smerit şi pe cel sărac îndreptaţi!” Iar acest lucru este osebit preoţilor şi celorlalţi cărora li s-a încredinţat judecata. Aşa porunceşte şi Legea: „Pe dumnezei nu-i vei grăi de rău şi pe stăpînitorul norodului tău nu-l vei vorbi de rău!” Iar cei ce s-au făcut după dumnezeiescul chip şi au păzit icoana nestricată ar fi putut să se numească chiar „dumnezei" (după dar). Iar Dumnezeul acestora va aduna la judecată toată lumea.
2 Din Sion este buna cuviinţă a frumuseţii Lui.
Acesta, Cel ce Şi-a arătat în Sion a Sa bună-cuviinţă şi frumuseţe şi a primit Patimile mîntuitoare, este numit în Psalmii tîlcuiţi de noi mai-nainte „Cel frumos cu podoaba mai mult decît fiii oamenilor”.
3 Dumnezeu va veni arătat, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.
Să nu socotiţi că a doua venire a Lui se va face după cum a fost cea dintîi. Fiindcă atunci a acoperit marea Sa cuviinţă[COLOR=#800080][1][/COLOR]cu prostimea[COLOR=#800080][2][/COLOR]şi cu sărăcia, iar acum va arăta tuturor stăpînirea şi Împărăţia vădit, nemaiavînd îndelungă-răbdare, ci judecînd cu dreptate - că aceasta a zis „nu va tăcea”.
Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui - vifor foarte.
Pe acestea le-a văzut Fericitul Daniil: „Rîu de foc - zice - trăgea pe dinaintea Lui, scaunul Lui - pară de foc, roţile lui - foc arzînd.”
4 Chema-va cerul de sus şi pămîntul, ca să aleagă norodul Său.
Şi cînd a făcut punerea de lege Dumnezeu i-a poruncit Fericitului Moisi să adune norodul şi să pună martori cerul şi pămîntul, şi pe acestea le-a făcut început al cîntării, zicînd: „Ia aminte, cerule, şi voi grăi, şi să audă pămîntul graiurile gurii Mele!” Dar nu le cheamă pe acestea spre mărturie ca pe nişte însufleţite, ci ca pe nişte cuprinzătoare ale celorlalte făpturi, spre înfricoşarea celor ce aud. Aşa le-a pus Fericitul Avraam spre mărturie pe cele şapte miale şi a zis: „Al meu este puţul.”[COLOR=#800080][3][/COLOR]Aşa au numit Iacov şi Laban acel deal: „deal al mărturiei”.[COLOR=#800080][4][/COLOR]
5 Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce aşează Aşezămîntul de lege al Lui pentru jertfe.
6 Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu Judecător este.
Prin cele zise şi prin cele de aici înainte, arată întîi Înfricoşata Lui Judecată, şi apoi ne învaţă că nimic din jertfele Legii ce se aduceau nu este plăcut şi primit lui Dumnezeu. Iar „cuvioşi” numeşte pe Moisi, pe Aaron, pe Eleazar[COLOR=#800080][5][/COLOR], pe Finees[COLOR=#800080][6][/COLOR] şi pe toţi cei după dînşii care au preoţit după Lege. Şi porunceşte să fie adunaţi ei, nu ca să-i pedepsească pentru că ar fi cugetat împotrivnice - că a Lui este Legea şi aceştia se plecau ei şi aduceau jertfele - ci ca să-Şi arate scopul Său şi, oprind învăţătura ce se potrivea pruncilor, să aducă legile cele desăvîrşite.[COLOR=#800080][7][/COLOR] Şi zice: Făcîndu-se acestea, se vor minuna cerurile de dreptatea hotărîrii. Iar prin „ceruri” a însemnat Puterile cereşti.
7 Ascultă, norodul Meu, şi voi grăi ţie,
Şi, arătînd către care norod vorbeşte, a adăugat:
Israile, şi voi mărturisi ţie:
Apoi, arată a Sa stăpînire:
Dumnezeu, Dumnezeul tău sînt Eu!
Zice: Eu sînt Cel ce te-am slobozit din robia egiptenească, Cel ce ţi-am dăruit calea prin mare, Cel ce te-am hrănit în pustie şi Cel ce ţi-am dat Legea. Văzînd acum deosebirea Noului Aşezămînt, să nu socoteşti că e alt legiuitor.
8 Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sînt pururea.
Nu îţi voi cere socoteală - zice - pentru lenevirea despre jertfe, că pe acestea Mi le aduci totdeauna, ci îţi poruncesc să nu hotărăşti întru acestea dreptatea Mea.
9 Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi.
10 Că ale Mele sînt toate fiarele ţarinii, dobitoacele în munţi şi boii.