[patinina34]

4 Dumnezeu - în mijlocul ei, şi nu se va clătina.
Aceasta a făgăduit-o şi Domnul întru Sfinţitele Evanghelii: „Iată, Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Şi, unde sînt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sînt în mijlocul lor.”
Ajuta-va ei Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
Grabnic şi iute ajutor - zice - va dărui Domnul cetăţii Sale. Căci „dis-de-dimineaţă” înseamnă „grabnic şi iute”.
5 Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile, dat-a glasul Său Cel Preaînalt, clătinatu-s-a pămîntul.
Arătîndu-se - zice - dumnezeiescul ajutor, vrăjmaşii au dat dosul, şi împărăţiile ce de demult cugetau împotrivnice şi-au plecat grumazul şi au primit jugul mîntuitor. Folosind adevărul, şi mărturia lucrurilor şi feluritele faceri de minuni ca pe un glas al Său - Dumnezeu a arătat oamenilor a Sa înălţime şi a umplut de frică sufletele lor.
6 Domnul Puterilor - cu noi, sprijinitorul nostru - Dumnezeul lui Iacov.
Deci: Ne-am arătat mai înalţi decît neprietenii, avînd ajutător pe Domnul Puterilor cereşti, Care pe Iacov, ce era gonit, l-a arătat mai bun decît cei ce îi dădeau război şi l-a slobozit de pîndirea şi vrăjmăşia lui Isav şi a lui Laban. Proorocescul cuvînt nu a făcut aşa prost pomenirea lui Iacov, de vreme ce întîi acela mai-nainte a vestit chemarea neamurilor, zicînd: „Nu va lipsi domn din Iuda şi povăţuitor din coapsele lui, pînă ce va veni Acela căruia s-a gătit, şi El este aşteptarea neamurilor.” Şi, mai-nainte vestind schimbarea neamurilor şi aici, după cuviinţă a zis că Dumnezeul lui Iacov, a celui ce făcea proorocia, va isprăvi acestea.
7 Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, semnele pe care le-a pus pe pămînt, stricînd războaie pînă la marginile pămîntului.
8 Arcul va sfărîma, şi va frînge arma şi pavezele le va arde cu foc.
9 Îndeletniciţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sînt Dumnezeu. Înălţa-Mă-voi întru neamuri, înălţa-Mă-voi pe pămînt.
Deci, vedeţi voi - o oameni! - această vîrtute a Mea, şi schimbarea de năprasnă a lucrurilor, şi alinarea din marea furtună şi încetarea războiului. Şi, privind darul păcii, învăţaţi-vă prin înseşi lucrurile că Eu sînt Dumnezeul şi Ziditorul tuturor, nu numai al Iudeilor, ci cu adevărat şi al neamurilor, arătînd înălţimea puterii Mele. Auzind cuvintele acestea, ceata Apostolilor saltă asupra împotrivă-luptătorilor şi strigă:
10 Domnul Puterilor - cu noi, sprijinitorul nostru - Dumnezeul lui Iacov.
Să spună acum cei ce au luat Psalmul acesta pentru Gog, ori cei ce au zis că se potriveşte lui Ahaz: Cum se potriveşte istoriilor lor acest „stricînd războaie pînă la marginile pămîntului”? Căci, cu adevărat, nu în vremea acelora a oprit Dumnezeu războaiele, ci în vremea lui Gog şi a lui Magog numai Palestina singură a dobîndit pace, iar în vremea lui Ahaz - nici toată Palestina, ci o seminţie numai a Iudei, că Pecah, fiul lui Romelie, a primit năpădirea Asirienilor. Ci proorocia a avut sfîrşit în vremea Stăpînului Hristos. Că mai întîi s-au surpat toparhiile şi împărăţiile de pe alocuri, pentru care oamenii nu aveau nici o prea-mică şi scurtă pace, ci toată cetatea era într-armată, temîndu-se de năpădirile ce se făceau de năprasnă. Iar apoi, în vremea Mîntuitorului nostru Hristos, împărăţia Romanilor, surpînd împărăţiile de pe alocuri, a gătit propovăduitorilor auzurile tuturor oamenilor. Că fără de frică, ca întru o singură împărăţie, aceia au alergat prin lume şi au adus oamenilor mîntuitoarea învăţătură. Şi aşa s-a întîmplat după istorie acest „stricînd războaiele pînă la marginile pămîntului, arcul va sfărîma, şi va frînge arma şi pavezele va arde cu foc.” Iar dacă cineva va voi să-l înţeleagă mai cu închipuire, va vedea încetarea războiului împotriva Bisericii şi pacea dăruită oamenilor de Dumnezeu şi va primi adevărul proorociei.