[patinina34]

13 Toată mărirea fiicei Împăratului din lăuntru este, cu ciucuri de aur îmbrăcată, împodobită.
Din lăuntru - zice - are buna-cuviinţă a faptei bune şi străluceşte cu feluritele daruri ale Sfîntului Duh. Că - de vreme ce lucrările dumnezeiescului Duh sînt felurite - sînt despărţiri de daruri, dar acelaşi Duh. Şi unuia i se dă prin Duhul cuvîntul înţelepciunii; altuia - al cunoştinţei, după acelaşi Duh; altuia credinţă, întru acelaşi Duh; altuia proorocie, altuia feluri de limbi. Biserica s-a alcătuit din mulţi oameni duhovniceşti care au primit daruri deosebite. Şi după cuviinţă au asemănat cu ciucurii de aur despărţirea darurilor, căci ciucurii sînt despărţiţi unii de alţii, şi iarăşi se unesc, fiind spînzuraţi de aceeaşi podoabă.
14 Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, cele de aproape ale ei se vor aduce Ţie.
15 Aduce-se-vor întru veselie şi întru bucurie, aduce-se-vor în Biserica Împăratului.
Că, de vreme ce nu toţi au fapta bună desăvîrşită, pe unii îi numeşte „mireasă”, fiind desăvîrşiţi întru fapta bună, iar pe alţii - „fecioare”, pentru că au păzit nestricată credinţa pe care au luat-o. Şi zice că şi acestea sînt următoare Împărătesei, intrînd în Biserica împărătească împreună cu dînsa. Această deosebire ne-a învăţat pe noi Domnul, zicînd în Sfinţitele Evanghelii: „Multe lăcaşuri sînt la Tatăl Meu.” Asemenea a zis şi Fericitul Pavel: „De vreme ce printr-un om este moartea, printr-un om este şi învierea morţilor. Căci, precum întru Adam toţi mor, aşa şi întru Hristos toţi se vor face vii, fiecare însă întru a sa rînduială.”
16 În locul părinţilor tăi, s-au născut fiii tăi, pune-i-vei pe dînşii boieri peste tot pămîntul.
Să spună Iudeii: Ce fii au avut ei care au stăpînit peste toată lumea? Ci nu vor putea să arate, că nici nu au stăpînit, nici nu stăpînesc, ci sînt robiţi cu cea mai de pe urmă robie. Iar dumnezeieştii Apostoli, avînd părinţi pe Patriarhi, stăpînesc şi după moarte peste pămînt şi peste mare, ca nişte eparhi şi voievozi, aşezaţi fiind de Hristos, Împăratul a toate. Încă şi cei de mai tîrziu, pe care nu ar fi greşit cineva de i-ar fi numit fii ai Bisericii, purtătorii de biruinţă Mucenici, s-au aşezat să ocîrmuiască aceeaşi stăpînie, şi pe toţi îi au acum supuşi: pe unii, voind cu dorire să facă acest lucru, iar pe alţii - siliţi de frică.
17 Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
18 Pentru aceasta, noroadele se vor mărturisi Ţie în veacul veacului.
După ce mai-nainte a vestit acestea, Psalmistul se făgăduieşte a lăuda numele cel dumnezeiesc în fiecare neam, prin bine-credincioşii cei după vreme. Că aşa au tălmăcit şi cei trei: „Lăuda-voi numele Tău întru fiecare neam. Pentru aceasta, noroadele Te vor lăuda pe Tine în veac totdeauna.” Că, folosind – zice - viersuirea de cîntare scrisă de mine şi cunoscînd prin aceasta mîntuirea mai-nainte proorocită lor de demult, toate noroadele de prin lume nu vor înceta lăudîndu-Te totdeauna pe Tine, Făcătorul de bine şi Dătătorul bunătăţilor.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]răşină scoasă din scoarţa unui copac din Orient

[COLOR=#800080][2][/COLOR]uleiul smirnei

[COLOR=#800080][3][/COLOR]scoarţă de copac bine mirositoare