Citat:
Īn prealabil postat de cristiboss56
,dar nu oare persoana , omul cu care imparti atata amar de vreme si cele bune si cele mai putin bune , ar trebui sa fie cel mai adevarat si bun prieten ? Nu este un semn al tradarii , a-ti deschide sufletul in totalitate , altcuiva in afara celui cu care ti-ai legat viata pana la sfarsit ? Nu-i semn de lasitate si de duplicitate ?
|
Sigur ca da, Cristian, dar nu exista oameni perfecti si de multe ori tocmai omul, care ar trebui sa-ti fie prietenul cel mai bun si apropiat, iti devine cel mai rece si distant partener absent, desi prezent; temporar, nu pentru totdeauna. Si atunci apelezi la prieteni; atunci e bine ca ai prieteni si nu te trezesti ca esti singur, dar cu completarea facuta de Geo:
Citat:
Īn prealabil postat de geo.nektarios
asa este, dar IN cadrul FAMILIEI PRIETENII TREBUIE SA FIE COMUNI!!! adica daca sotul are o prietena (nu Iubita = concubina) TREBUIE sa fie si PRIETENA sotiei lui, altfel, UNDE SE AJUNGE...? poate mai rau decat un... divort!! Doamne fereste!!! Satana lucreaza tare subtil... cu fiecare...
|
Dar ideal este ca cel cu care iti imparti binele si raul, sa-ti fie cel mai bun prieten.
Atunci cand esti singur/singura intr-o situatie, si fara sprijin din partea sotiei/sotului, nu e tradare a cauta un sfat, o vorba buna; ca de aici pornind se poate gresi, este tradare in primul rand a propriei persoane.
Sa fim atenti la DULCEATA, caci se stie de la cine vine; cand apare :fugi! scapand astfel de multe complicatii inutile si regrete tardive.