[geo.nektarios]

[SIZE=3]Doi soti care se caatoresc isi au temelia LEGATURII lor in PRIETENIE!!! Daca nu au aceasta legatura Sfnta, NU se intemeiaza FAMILIA!!! NU se naste IUBIREA!!! Din PRIETENIE se naste IUBIREA si din IUBIRE se naste ASEMANAREA CU CREATORUL, DUMNEZEUL CEL IN TREIME SLAVIT SI INCHINAT!!! ca numai in Aceasta Sfanta si Dumnezeiasca UNIRE este IUBIREA DESAVARSITA!!! NU in 2, CI IN TREI!!! Ca in Familie: iubirea nu este deplina daca nu sunt si copiii!!![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Iubirea existentă în cadrul Sfintei Treimi este completă fiindcă este trinitară. Fiind totală, ea este şi absolută. O iubire perfectă nu poate exista între două persoane, oricât de generoasă ar fi, căci este o iubire centrată spre persoana celuilalt, de la care aşteaptă să primească aceeaşi iubire-răspuns. “Neexcluderea din iubire a două persoane, iubirea pe care şi una şi cealaltă dintre acestea trebuie s-o arate deplin celei de a treia, cer ca iubirea care domneşte între aceste persoane să fie totală, dăruire totală de sine. Aceasta este iubirea Celor Trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.”[COLOR=#0000ff]4[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]Duhul Sfânt reprezintă legătura, iubirea existentă între Tatăl şi Fiul, nu este un sentiment sau un atribut. El este Persoană ca şi celelalte Două, iubirea manifestându-se din fiecare Persoană în mod desăvârşit şi total către celelalte Persoane, pentru că natura divină este simplă şi necompusă şi nu poate exista nici o distanţă între Persoanele Sfintei Treimi. “În iubirea deplină, persoanele nu se dăruiesc şi nu se acceptă numai reciproc, ci se şi afirmă reciproc şi personal, se pun în existenţă prin dăruire şi primire. Iubirea divină este atot eficientă.”[COLOR=#0000ff]5[/COLOR] [/SIZE]
[SIZE=3]Fiind o dăruire de sine absolută, iubirea celor Trei Persoane se revarsă în mod voit şi creator asupra făpturilor pe care a voit, din iubire, să le creeze. Natura este un dar al lui Dumnezeu, având un început bine stabilit în timp, fiind creată din nimic. Ea este astfel opera exclusivă a libertăţii şi a iubirii lui Dumnezeu, fiind destinată unei existenţe în plinătatea lui Dumnezeu. “Numai dacă lumea este din nimic prin voia lui Dumnezeu, ea poate fi ridicată la un plan de perfecţiune în Dumnezeu tot prin voia Lui atotputernică şi prin iubirea Lui, după o anumită pregătire a ei pentru aceasta. Acest început al lumii şi al omului şi acest sfârşit care nu e un sfârşit total dovedesc amândouă iubirea lui Dumnezeu faţă de ei şi le dă un sens.”[COLOR=#0000ff]6[/COLOR] Scopul existenţei noastre devine astfel intrarea în comuniune cu Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=2](fragment dintr-o lucrare de Seminar la Dogmatica "Lucrarea Sf.Duh in Sf.Taine")[/SIZE]

[SIZE=3][/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff]4[/COLOR][/SIZE][SIZE=3] [COLOR=black]Simeon[/COLOR][COLOR=black] Noul Teolog, în[/COLOR][COLOR=black][/COLOR][COLOR=black]Migne, P. G. 120, col. 507—9, apud. Pr. Ilie D. Moldovan, ,, [/COLOR][COLOR=black]Învăţătura Despre Sfântul Duh şi preocupările ecumeniste contemporane”,[/COLOR][COLOR=black] în ,, Mitropolia Ardealului”, nr. 7-8, 1973, [/COLOR], pag. 5-6[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff]5[/COLOR][/SIZE][SIZE=3]Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996, pag. 204[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff]6[/COLOR][/SIZE][SIZE=3]Ibidem, pag. 226-227[/SIZE]