Ziua de nastere?
Pentru mine, prilej de imensa bucurie, si acum si in trecut...cu siguranta si in viitor!
Iubesc cu disperare viata, aceasta viata a mea, care de multe ori mi-a fost inadecvata, chinuita si mizerabila.
Aceiasi bucurie in suflet, la serbarea fiecarei zi de nastere, chiar daca pe masa s-a aflat uneori doar un pahar cu suc si o prajitura modesta. Factorii exteriori nu sunt cei mai importanti in aceasta zi.
Ziua de nastere o simt mereu ca pe o zi de sarbatoare, ziua in care maica mea a primit de la Bunul Dumnezeu cel mai minunat dar, acela de a fi mama, binecuvantarea de a zamisli o viata!De fapt e ziua in care eu am primit cel mai mare cadou de la Dumnezeu: VIATA INSASI!
E ziua pe care o percep ca fiind cea mai scurta zi din an, e ziua ce mi-as dori sa aiba intotdeauna 25 de ore.. fiecare ora, minut, secunda din aceasta zi, le traiesc cu o intensitate maxima, oriunde m-as afla, in metrou, la servici, in tumultul strazii..... in ultimele ei minute, cand crudul orologiu se grabeste sa treaca hotarul catre un nou rasarit, ma cuprinde o tristete inexplicabila.
Acelasi sentiment il traiesc si cand vine vorba de zilele de nastere ale celor ce ocupa un loc in inima mea, familia iubita si prietenii mei dragi. Imi place sa ii rasfat, sa ii surprind placut, sa le smulg cat mai multe zambete, sa ii coplesesc cu daruri (nu neaparat materiale).. poate si datorita acestui fapt am o memorie fantastica cand vine vorba de zilele de nastere ale persoanelor din viata mea.
|