Intr-adevar, ca si in biserica, si la trapeza, toti care vin sunt egali, tratati cu aceeasi nemarginita dragoste si ospatati, ca nici unul sa nu inseteze sau sa infometeze.
Oamenii vin si acum cu bunatati la manastire si sunt tratati la randul lor cu bunatati.
Ceea ce-i atrage insa la manastire este tocmai sentimentul de egalitate in fata lui Dumnezeu, caci de multe ori onorurile pe care le primesc oamenii in lume, sunt impovaratoare. La fel si o viata plina de detoate, comparativ cu o viata simpla, lipsita de balastul inutil, intregeste sentimentul de bine pe care il simtim in acest colt indepartat de lume, care e manastirea.