[geo.nektarios]

În prealabil postat de alicia

Eu de mica cred in Domnul si am crezut tot ce scrie in VT si NT si cred si in iad ca exista si la pacatele care le am sigur merg daca nu fac pocainta dar problema este ca nu mie frica imi este si nu imi este nici eu nu stiu ce am nu vreau sa merg acolo dar nici pocainta nu fac cum trebuie imi e tare frica ca pot sa plec oricand de pe aceasta lume nepregatita in iad dar nu am ardoarea aia de a face pocainta desavarsita am si unele obligatii care ma impiedica sa fac pocainta adevarata pt ca in luma nu prea se poata ba lucrezi ba la scoala ba acasa cu treaba si tot asa numai am timp de sufletul meu. Fac si eu canonul meu tin post merg duminica la Biserica etc.........dar nu simt ca doar asa ma va ierta DOMNUL!Voi ce spuneti cum aveti asa mare ardoare catre pocainta?Si imi e tare frica sa mor ma gandesc cum va fi atunci binenteles daca nu aveam pacate abia asteptam sa merg la DOMNUL deci cui ie frica e pacatos!

Sora mea, pocainta nu este altceva decat INNOIREA vietii si a mintii!!! NU trebuie sa faci altceva decat sa te schimbi in BINE, luptand sa te pastrezi numai in BINE!!! Daca gresesti (cu) ceva, sa ceri iertare atat celui ce ai gresit cat si lui Dumnezeu, sa iti para rau din adancul fiintei si pe viitor te feresti sa il mai faci!!!

Pocainta este inteleasa de cei mai multi prin starea inaintea sfintelor icoane in dormitorul tau si plangand si facand N metanii - asta este numai o forma de pocainta, ca sunt multe! Depinde de canonul primit de la duhovnic pe masura pacatelor!!!

In Sfantul Munte din cauza inmultirii mirenilor (pelerini sau oficialitati) s-a imputinat timpul de "pravila de chilie" al monahilor... plus ascultarile din gradinile Manastirilor... si nu numai... nu mai apuca decat slujbele... Si te miri de ce sunt atat de luminati la chip, veseli si curati ca pruncii, cu priviri sfinte, patrunzatoare... De ce? de unde asta? Ei continuu spun: Κιριε Ιησου Χριστε ελεησον με! (Kirie Iisu Hriste eleison me) - Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma! si in aceasta tainica rugaciune il au pe Hristos in inima lor! Si sunt plini de El, incat radiaza si in exterior... s-au unit tainic cu El... Un pr.athonit se temea sa vb cu cineva (afara de Duhovnic) ca sa nu il neglijeze pe Hs, sa nu il supere ca a intrerupt "comunicarea" cu El din cauza unui nimic pamantesc...

Daca vrei sa faci pocainta, fa ca acesti parinti, ROAGA-TE IN INTIMITATEA TA, plangi cu inima si sufletul, spune mereu aceasta rugaciune ce te va uni cu Domnul Hristos si ai sa vezi cum toate gandurile urate iti dispar, pt ca te unesti cu Creatorul!!!

Mereu avem motive sa ne indreptatim ca nu avem timp de rugaciune!!! Bine, poate Domnul Hristos trece peste asta si ne IARTA, dar cum ramane cu MINTEA????? asta CINE ne-o mai ocupa???? NOI - PRIN GANDURI, AMINTIRI ETC... mai scurt: RASPANDIREA MINTII!!! Vrem sa ne mantuim sa fim sfinti, dar NEVOINTA nu facem!!! Atunci cum? NU AVEM IERTARE PT RASPANDIREA MINTII!!! E sg lucru liber ce ar trebui tinut mereu in comuniunea cu Dumnezeu, in rugaciune!!! De aceea NU se roaga cu multe cuvinte (Acatiste, Paraclise, etc - care sunt pt cei ce nu pot face nevointe, sau care nu stiu sa se roage, sau care se fac in Biserica) ci prin 5 cuvinte scurte si pline de Dogma crestina, de continut pur de credinta, sa ne putem CONCENTRA asupra lor iar prin repetarea lor sa ajungem la ATENTIE si de aici la PERMANENTA de unde ajungem la unirea Tainica cu Domnul Hristos!!