Citat:
În prealabil postat de alicia
Eu de mica cred in Domnul si am crezut tot ce scrie in VT si NT si cred si in iad ca exista si la pacatele care le am sigur merg daca nu fac pocainta dar problema este ca nu mie frica imi este si nu imi este nici eu nu stiu ce am nu vreau sa merg acolo dar nici pocainta nu fac cum trebuie imi e tare frica ca pot sa plec oricand de pe aceasta lume nepregatita in iad dar nu am ardoarea aia de a face pocainta desavarsita am si unele obligatii care ma impiedica sa fac pocainta adevarata pt ca in luma nu prea se poata ba lucrezi ba la scoala ba acasa cu treaba si tot asa numai am timp de sufletul meu. Fac si eu canonul meu tin post merg duminica la Biserica etc.........dar nu simt ca doar asa ma va ierta DOMNUL!Voi ce spuneti cum aveti asa mare ardoare catre pocainta?Si imi e tare frica sa mor ma gandesc cum va fi atunci binenteles daca nu aveam pacate abia asteptam sa merg la DOMNUL deci cui ie frica e pacatos!
|
Toate sentimentele , trairile acestea contradictorii si oarecare confuzie , se rezolva in timp. Nu astepta retete, formule magice . Trebuie mai inainte de toate sa intaresti rugaciunea, ce paremi-se ca ai cam slabito si de nu ti legatura cu Dumnezeu cu si prin rugaciune sustinuta, legaturile se slabesc, gandurile se risipesc aiurea , trairea este una nefireasca si toate acestea prin indepartarea Duhului Sfant.