[SIZE=2]In viziunea rasariteana, metanoia desemneaza nu atat pocainta in sens moral, cat o adevarata intoarcere a mintii noastre, a intregii perceptii asupra realitatii . Omul convertit ("pocait" , "p/refacut" prin har) are o alta perceptie asupra realitatilor lumii si dincolo de ea, un alt orizont existential-spiritual, pentru ca, de fapt, el ajunge la o altfel de gandire (meta-noetica), la mentalitatea crestina (la "gandul lui Hristos", I Corinteni 2, 16) si, in stransa dependenta cu acest orizont spiritual, la un altfel de comportament si atitudine de viata. Cu alte cuvinte, inseamna o intoarcere a mintii noastre catre Dumnezeu, o convertire la Mintea originara (Cuv. Nichita Stithatul), din care omul s-a "ex-comunicat" prin pacat, respectiv o adevarata re/gasire si transformare de sine.
Parintele Teofil spune ca mintea noastra trebuie sa devina mintea lui Hristos, asta s-a intamplat in cazul sfintilor.
[/SIZE]
|