Odata l-am suparat tare pe parintele. Am urcat dealul dar parintele nu m-a primit. Deznadajduita am mers la Mitropolie, am ingenucheat la Sfanta Cuvioasa Parascheva si am rugat-o sa nu il lase pe parintele meu iubit sa se mahneasca din pricina mea, atat! Si m-am ridicat. A doua zi cand am urcat parintele ma astepta..mi-a spus zambind Aceasta e iubirea fata de aproapele.

Povesteau parintii ca, atunci cand sosise ceasul..parintele (desi era in coma de 2 saptamani aproape) a deschis ochii larg, a ridicat mainile spre cer a ruga apoi a apucat lumanarea ce o tine ucenicul la cap, a rasuflat usurat si plecat.
Cand sa il imbrace nu puteau sa ii deschida manuta care tine strans rasa. Atunci Gheorghe uncenicul a spus incetisor, hai parinte deschide mana sa te imbracam. A deschis parintele mana l-au imbracat apoi a inchis-o din nou.

Odata am fost la parintele cu o familie de prieteni carora le cazuse copilul de pe scara (et 1) trecuse printr-o primejdie fff mare. Speriati au spus mergem si noi la el! Cand am ajuns le-a spus atat! Era ziua sfintilor apostoli de ce nu ati avut rabdare? Cand am plecat imi spune Alina prietena ca in dimineata aceea..avusesera relatii intime. Insa, Sfinti Apostoli Petru si Pavel l-a salvat.