[spiridon]

În prealabil postat de ory

Bine spus C-tin,lumea a devenit cu adevarat un pustiu,lumea noastra interioara,pentru in acest amalgam de lucruri,nu prea reusim sa ne mai gasim semnsul si linistea noastra interioara.
Calugarii nu mai sunt cu siguranta ceea ce au fost odinioara,dar nici mirenii nu mai sunt astfel,deci,intr-un fel sau altul lucrurile evolueaza intr-o compensatie continua fata de tot ceea ce ne-nconjoara.Nici insasi creierul omului nu mai este ce a fost odata,marginit de acea simplitate care-l facea sa functioneze mai curat si mai putin periculos,adulmecand din jur doar ceea ce era necesar.
Nu este adevarat ca monahii se nevoiesc mai mult decat mirenii,poate doar un procent prea infim dintre acestia,insa viata in lume cu responsabilitatile acesteia cred ca este mult mai grea si mai anevoiaoasa.Dar,intr-adevar monahii se roaga mai mult,aceasta facand parte din programul si "jobul",sa-i spunem asa,mediului lor.

dar oare noi cei din lume putem sa ducem castitatea pe care o duc ei? spun numai asta care e grea de nu se poate, sa nu mai amintim de ascultarea pe care o fac, pe cand noi facem doar ce voim iar ei fac ce nu vor dar pt Dumnezeu.