Imi pare tare rau ca nu mai vine si altcineva la aceasta discutie caci,sunt convinsa multi au intrebari fara raspuns.Intarirea in credinta ar putea insemna dobandirea smereniei (defintita si a fi, recunoasterea pacatoseniei tale,infruntarea rusinii de a te recunoaste astfel,si curajul de a primi fara cartire sanctiunile meritate care au drept scop curatirea si stergerea pacatelor).Nu trebuie uitat faptul ca cel pacatos este in permanenta asistat de Dumnezeu in nevointa sa,acesta, in dragostea sa nemarginita ne da doar atat cat putem duce si ne ajuta cand ne poticnim.Si aceasta nevointa dureaza toata viata.
Ma regasesc in pilda fiului risipitor,ca fiind chiar eu fiul care si-a cerut partea sa de avere,a plecat in lume ,a cheltiut-o si apoi s-a intors sarac cerand mila tatalui.
Recunoscandu-ma,stiu si ce a facut acesta dupa ce a fost primit de tatal inapoi.A cautat sa recupereze timpul pierdut in pacate.
Ceea ce nu stiu este daca fratele lui,l-a acceptat si iertat pana la urma sau a ramas suparat pentru bunatatea si puterea de iertare a tatalui.???
Ce bine seamana pildele din evanghelii cu realitatea si cat de vii sunt ele si astazi!!!!!!!
In legatura cu scrisul in momente de mare ispitire,da,este o idee interesanta,am facut lucrul acesta dar,din instinct pentru ca este una din indeletnicirile mele dar nu am facut-o asa cum spui ca te-a invatat acel parinte.Voi incerca!