Începand cu primul Conciliu Vatican, din 1870, prin votul a 535 din 700 de participanti, si nu fara proteste, unul din visele papalitatii prinde viata.
Facand o paranteza, ar fi bine de mentionat ca începand cu secolul al V-lea, Imperiul Roman va pierde una din cele doua capitale, respectiv Roma, cand împaratul Romulus Augustus va fi luat prizonier de tribul german condus de Odoacru. În acest caz, Roma a ramas fara împarat, singura autoritate morala si apoi politica din Apus devenind Papa. Iar pentru ca împaratii romani ajunsesera sa se proclame zei înca în viata fiind, si cum zeii nu pot gresi, nici pacatui, Episcopul de Roma, devenit acum Papa, si-a însusit la randu-I aceasta calitate. De aceea, Sfantul Iustin Popovici afirma ca „dogma infailibilitatii papei nu este altceva decat renasterea paganismului si a politeimului, renasterea axiologiei si criteriologiei idolatre. Prin dogma infailibilitatii papei a fost ridicat la rangul de dogma umanismul închinator la idoli, si întai de toate cel elin: poezia, filosofia, arta, politica. Paganatate rigicata la rangul de dogma. Dogma aceasta are o însemnatate cat se poate de mare pentru întreaga soarta a Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, în care deja a pasit. Prin dogma aceasta, toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost propovaduit ca cea mai mare zeitate; panteonul european si-a dobandit Zeus-ul”.
__________________
Singurul scop al vieții e mântuirea sufletului, pregătirea lui pentru a intra în Rai (sf. Calinic)
|