Ce m-ai facut sa rad cu strudelul cu mere.Numai ca mie nu-mi place..."deci,nu fac pacat!"
Cat de naivi suntem,cat de cuminti suntem!,si ne batem atata capul cu nimicuri care mai de care imbracate in pacate inventate.
Intr-o zi mergeam pe faleza,singura si ma reculegeam,asa dupa zile furtunoase cu copii mici.Inaintea mea veneu doi tineri,vorbeau,gesticulau si radeau.Erau atat de fericiti si de frumosi,si asta doar pentru ca erau impreuna,ca-si impartaseau opiniile si bucuriile.In realitate erau doi oameni cu un anumit grad de handicap fizic,aratau "hidos",ar spune superficialul,dar mie mi s-au parut atat de frumosi!Si stiti de ce?Pentru ca radeau,pentru ca-si permiteau sa fie fericiti,dar mai ale,pentru ca nu erau singuri.
Oameni buni,de ce ne incretim fruntile cu atatea nimicuri?Ne-am saturat a dezvolta adevarata desavarsire,incat am ajuns sa ne legam si de lucrurile atat de firesti si de frumoase date pamantenilor!?
Nu este pacat sa poftesti la strudel!,este pacat sa lasi un copil sa traiasca in canalizare impreuna cu sobolanii,doar pentru ca tie nu-ti ajung cartierele de vile pe care le construiesti...si de care,oricum se alege praful intr-o buna zi.
|