- Sunt animale sălbatice în Athos?

- Sunt lupi, porci mistrţi, căprioare, şerpi veninoşi şi mai ales şerpi uriaşi cu aripi, numiţi dragoni, care sunt foarte fioroşi. Pe aceia nu-i poate vedea aproape nimeni, decât foarte rar. Să vedeţi ce mi s-a întâmplat odată.

M-am suit pe munte cu un alt părinte cu mularul (catârul) după lemne de foc. Pe când ne legam desaga cu lemne pe mular, deodată auzim un zgomot ca de avion şi un fluierat înfricoşător; iar pe deasupra copacilor am văzut zburând un dragon uriaş dinspre vârful Athosului spre mare. Zbura ca sageata. Ne-am infricoşat amândoi. Ce să fie? Avion? Şarpe cu aripi? Sau nălucire?

Pe când coboram cu lemnele, iată că intâlnim pe părintele Natanail, duhovnicul Schitului Prodromul, care tocmai urca la coliba sa de la munte. I-am spus întamplarea. “Nu vă speriaţi, părinţilor, - ne-a imbărbătat el. Nu ştiţi că pe vârful Athosului sunt dragoni rămaşi de pe timpul când a fost Maica Domnului in Sfântul Munte? Ei trăiesc, acolo sus, între stânci şi pe secetă mare coboară câte unul jos la mare să bea apă, dar nu au voie să vatăme pe nimeni. Atunci când Sfânta Icoană Portaisia (Portariţa) de la Iviru va pleca înapoi pe mare, după cum a şi venit, avem predanie că atunci va fi sfarşitul monahismului în Athos. Atunci toţi călugării din Sfântul Munte să-si arunce rasele pe mare, iar ei să îngenuncheze pe rase cu mâinile în sus la rugăciune şi să plece pe valuri unde îi va îndemna Dumnezeu, fără a se uita înapoi. Atunci dragonii aceştia vor fi sloboziţi de pe vârful Athosului şi vor ucide pe toţi călugării care vor zăbovi încă să plece din Sfântul Munte. După predanie, acesta este sfarşitul monahismului şi începutul vremii de apoi”. “Şi este departe oare vremea aceea?”l-am intrebat noi pe părintele Natanail. “Cred ca este destul de aproape!”ne-a răspuns bătrânul.