Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ÎN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE
1. Zici tu ceva, insa Kempis spune clar ca prefera sa se roage "mai curînd împreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10)".
[COLOR=blue]poi shtie el infricosharea lui Samuel fatza de Domnul? shtie el, acest Kempis cat s-a rugat pentru regele Saul deshi Domnul il lepadse din pricina neascultarii, caci ishi luase shi Saul un rol mai mare decat acela de rege shi uns, ca a adus singur fara Samuel arderi de tot pentru lupta, cazand de la ungerea Lui Dumnezeu... deci Samuel fusese chemat de Domnul de mic, shi acest lucru: "vorbeshte Doamne ca sluga ta asculta" arata ca a ramas cu frica Lui Dumnezeu shi rob shi slujitor drept al sau pana la batranetze ca nu s-a semetzit shi trufit, shi nicidecum un fel de apropiere din asta ce denota o falsa smerenie shi o slujire mincinoasa... pentru adancurile curiozitatzilor shtiintzei ... pacatelor. Poi ce sa asculte un creshtin de la Dumnezeu daca nu este prooroc sau preot? ce slujire sa aiba? unde este el trimis ca sa asculte asha de frumushel shi de apropiat? nici macar nu shtie asculta creshtinul, ca nu shtie nici cum anume shi nici ce, iar proorocul Samuel era al Domnului... promis de maica sa... deci e foarte deplasata comparatzia cu proorocul Samuel, shi cu smerenia/slujirea aratata de acesta, shi mai ales e dureros cum regele Saul, de foarte tanar a fost pus rege, shi a greshit in ascultarea sa shi a fost lepadat de Dumnezeu, iar greshelile lui sunt ale unuia care nu avea cum sa shtie sa asculte, shi i se cere de catre Dumnezeu sa fi shtiut, ca i s-o fi spus o data shi avea traditzia shi ar fi trebuit sa shtie, dar a greshit pe cand noi shtim mereu shi shtim mult shi totushi nu ascultam... deci iata cat de dureroasa si dreapta era ascultarea shi greashala socotita incat regele Saul nu a trecut printr-o shcoala ci a fost pus acolo ca sa fie rege shi sa asculte de Dumnezeu shi sa respecte pe Saul dar a greshit... a pacatuit... shi a cazut... deci nu prea vad asemanari intre cuvintele shi ascultarea lui Samuel cu ascultarea unui mirean, adica unuia caruia i se adreeaza cartea... adica asha cum am shi eu, un fel de ascultare boema... inchipuita pe care daca o analizezi itzi dai seama ca defapt e ascultarea de ispita... de lene shi mancare shi delasare. [/COLOR]
Asta nu inseamna ca nu respecta cele 10 porunci sau ca-i desconsidera pe Moise sau pe prooroci. E o chestiune de prioritate, cel putin asa vad eu. Daca Hristos a desavarsit legea veche si autorul Il prefera pe Iisus, atunci care-i problema? Eu nu inteleg de aici ca trebuie sa-i dam la o parte pe sfinti, dar na, fiecare pricepe ce vrea.
[COLOR=blue]Foarte bine ca il prefera pe Iisus, dar cine poate sa prefere pe cineva care poarta numele Lui Avraam, Isaak, Iacov, Iosif shi Moise, shi sa-i renege pe cei a caror nume a fost Domnul Insushi? Deci Hristos nu s-a dezis de proorocii shi sfintzii sai cum ne arata autorul ca ar trebui sa ne dezicem de ei pentru a-l imbratzisha pe Iisus... mie imi pare lingusheala ieftina, ca doar vad la mine ca shi eu sunt robit de ea. [/COLOR]
2. Hai fii serios! :) [COLOR=blue]ce vrei sa spui? ma persiflezi cumva?[/COLOR] :)
3. Well, nu stiu de ce subliniaza atat 2 Regi 3, 10. Dar nu cred ca trebuie pus la zid pentru ca-L prefera direct pe Dumnezeu, care este sursa adevarului si a tot binele. [COLOR=blue]Nu-l pune nimeni la zid pe el ci scrierile lui trebuiesc evitate ca doar sfintzii care au analizat nu au fost absurzi, ci din mila pentru noi nu au dorit sa mergem in inshelare shi mandrie cum pare ca ne ademenshte cartea asta pe care n-am citit-o, decat cat ai postat. Shi apoi se shi spune in scripturi ca nimeni nu-L prefera, nu poate spune ca-L iubeshte pe Dumnezeu fara a-shi iubi shi aproapele dar shi pe sfinztii shi proorocii Domnului...[/COLOR]
Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos
1. Da, ascultarea mantuitoare... Parca erau si voci care-l criticau pentru instigarea la neacultare... [COLOR=blue]nu shtiu [/COLOR]
2. Iaca zic io: au existat mari scriitori crestini, ca Dostoievski, Tolstoi, Gogol si cati altii care au scris opere intregi pe tematica religioasa si toata lumea i-a acceptat ca genii ale literaturii, cartile lor fiind moral-constructive, un bun crestin avand ce invata din ele... Kempis mai are si alte locuri care pot fi percepute ca "scenete" si nu vad nimic rau in asta.
[COLOR=blue]dar acest autor ne da o carte nu de literatura ci sfaturi cu pretentzii duhovniceshti, harismatice shi defpat sunt inshelatoare macar in parte dupa cum au constatat sfintzii care le-au citit, eu nu.[/COLOR]
3. Cum ziceam si mai sus, sceneta continua sa sublinieze nimicnicia omului, starea lui reala de decazut, desertaciunea si intinaciunea, nevoia omului de a se smeri pe sine inaintea Creatorului! [COLOR=blue]dar nu sa se smereasca lui insushi inchipuindu-se ca este ba smeritul, ba Creatorul, ca atunci nu face altceva decat creaza un scenariu shi o traire vicleana interioara ca un fel de fariseu interior, un spectacol interior, o tragedie ce-i va alimenta orgoliul personal, egoismul shi mila de sine, dragostea de sine, deci smerenia trufasha a egoismului, daca nu cumva il mana un imbold artistic pentru o opera de arta, daca o face conshtient pentru alt scop decat mantuirea. Nu de asta era acuzat Kempis, de fala proprie, de mandria subtire si de parerea de sine?! nu shtiu daca personal era acuzat de asha ceva sau cel care-i urma invatzatura ar fi putut cadea in astfel de hauri ale mandriei shi vicleniei, fara sa-shi dea seama, fara sa ia aminte la inceput, iar apoi prinzand gustul shi deprinderea mandriei sa fie cu atat mai greu de vindecat de catre un adevarat duhovnic, daca mai itzi permite ingamfarea sa-l mai cautzi shi daca tzi-l mai descopera Domnul shi tzi-L asheaza in calea ta... [/COLOR]
Astept si alte comentarii, pana nu continui sa postez capitorul urmator
|