[Florin-Ionut]

[quote=vsovi;100309]Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ÎN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Zici tu ceva, insa Kempis spune clar ca prefera sa se roage "mai curînd împreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10)". Asta nu inseamna ca nu respecta cele 10 porunci sau ca-i desconsidera pe Moise sau pe prooroci. E o chestiune de prioritate, cel putin asa vad eu. Daca Hristos a desavarsit legea veche si autorul Il prefera pe Iisus, atunci care-i problema? Eu nu inteleg de aici ca trebuie sa-i dam la o parte pe sfinti, dar na, fiecare pricepe ce vrea.

2. Hai fii serios! :)
3. Well, nu stiu de ce subliniaza atat 2 Regi 3, 10. Dar nu cred ca trebuie pus la zid pentru ca-L prefera direct pe Dumnezeu, care este sursa adevarului si a tot binele.


Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. Da, ascultarea mantuitoare... Parca erau si voci care-l criticau pentru instigarea la neacultare...
2. Iaca zic io: au existat mari scriitori crestini, ca Dostoievski, Tolstoi, Gogol si cati altii care au scris opere intregi pe tematica religioasa si toata lumea i-a acceptat ca genii ale literaturii, cartile lor fiind moral-constructive, un bun crestin avand ce invata din ele... Kempis mai are si alte locuri care pot fi percepute ca "scenete" si nu vad nimic rau in asta.
3. Cum ziceam si mai sus, sceneta continua sa sublinieze nimicnicia omului, starea lui reala de decazut, desertaciunea si intinaciunea, nevoia omului de a se smeri pe sine inaintea Creatorului! Nu de asta era acuzat Kempis, de fala proprie, de mandria subtire si de parerea de sine?!

Astept si alte comentarii, pana nu continui sa postez capitorul urmator.