Familie VS Servici
 

Cum stii sa iti alegi drumul in viata ?? Am 27 de ani, sunt casatorita de 3 ani si am o fetita de 1 an si 10 luni. Eu si cu sotul ne dorim mult al doilea copil. am o prietena care tot timpul imi zice ca e greu si cu banii si cu viata in general in romania, e greu de crescut un copil.. si m-a pus pe ganduri... adevarul e ca servici nu am avut niciodata, dar beneficiez de indemnizatia de 8 milioane, fiind la doctorat. cu banii nu pot spune ca o ducem rau, dar nici prea bine. acum la 1 octombrie trebuie sa ma intorc din nou la doctorat, deoarece fata implineste 2 ani. prietena mea imi spune ca sa ma angajez, sau sa termin doctoratul, dar sa ma afirm profesional, incetul cu incetul, intr-un domeniu si apoi sa mai fac al doilea copil. ei, eu ca sa mai astept inca 2 3 4 ani ca sa mai fac alt copil, nu as vrea... eu stiu ca se pot face copii si la 40 de ani, dar nu vreau nici ca diferenta de varsta intre copii sa fie prea mare si nici cea intre mine si copii. stiu ca este greu, dar vreau sa cred ca daca Dumnezeu da un copil, o sa fie totul bine. Suntem in grija Lui si nu cred ca da mai mult decat putem duce. Doamne ajuta.

mult curaj
 

Cred ca in viata asta e buna si putina nebunie.

Eu am 27 de ani, 3 copii, nu ne lipseste nimic... e adevarat ca de 4 ani nu mai lucrez, dar nu-mi fac griji ca "maine" nu voi gasi servici sau ca Dumnezeu nu le va randui pe toate, sa fie bune. Am nadejde ca aceeasi binecuvantare o voi simti si in anii ce vor urma.

“Sa nu ne topim de grijile celor trebuincioase trupului, ci sa credem din tot sufletul lui Dumnezeu, cum a zis un oarecare barbat minunat: ”Incredeti-va in Domnul si va va intari’‘, si cum scrie fericitul Apostol Petru: ”Fiti cumpatati si fiti treji in rugaciuni si toata grija voastra aruncati-o asupra Domnului, caci El are grija de voi’‘.

Am citat din:

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-grija-de-voi/

Dacă naști copii cât mai mulți și îi vei educa în duhul creștin și temător de Dumnezeu, El va avea grijă de tine și de micuți!

Stii cite milioane de mame TREZVE in rugaciuni , cumpatate si cuminti fac foamea in mizerie cumplita impreuna cu copiii lor...si sa vezi ce urmeaza si de acum inainte
Ele dupa tine in ce stare se afla?... de nemernicie?..de PACATOSENIE in ultimul hal? de nu se mai uita Dumnezeu la ele?
Care-i explicatia?
Ca sigur , daca te iei dupa ce zic baietii inteligenti de la razboiintrucuvint, totul este perfect..merge dupa o formula cauza-efect...poate cind traiesti cu capul in nori

Măi hulitorule, adică tu Îl contrazici pe Iisus când zice să nu avem grija celor materiale? Păi tu discreditezi așa când ai chef Sfânta Scriptură?

Am văzut că ai tendința de a huli Sfânta Scriptură. Rătăcitule, doar hule scoți pe gură! Te numeri printre rătăciții ce caută soluții materiale. Nu există soluții materiale. Nimic din aceste deșertăciuni nu contează. Îl avem pe Dumnezeu și asta e tot ce contează.

Dar ce să te aștepți să înțeleagă un sectant sau pseudo-creștin precum mătăluță...

Tu ca un badaran ce esti , si ai dovedit-o de nenumarate ori, altceva nu stii decit sa ataci persoana nu sa incerci sa gasesti solutii la aceasta problema de care te eschivezi facindu-te ca ploua...
Nu a spus nimeni ca trebuie sa ne piedem speranta in Dumnezeu, nu, asta niciodata!

Imi pare insa rau ca reactionezi de parca esti batut in cap cu leuca si vezi numai draci si hule in jurul tau..si asta reiese cam din toate mesajele tale cu tenta fanatica
Chill, omule, pina nu te stafidesti de tot la minte!

draga mea,
Dumnezeu ne-a fagaduit ca nu ne va lasa, El ne poarta mereu de grija.
e suficient sa ai nadejde in El si va fi bine.El, care se ingrijeste de noi,asa netrebnici cum suntem, oare nu cu atat mai mult se va ingriji de un suflet curat si nevinovat?

a face copii la intervale mici e o idee f buna, le faci prieteni si tovarasi de joaca(altfel se pun e problema cand diferenta e de 10, 12 ani, cand fratele mai mare e dadaca celui mic, nu prietenul lui

nimic de pe lumea asta nu iti poate aduce atatea bucurii ca un chip de inger care surade si te mangaie tandru in timp ce ii dai sa pape....
nimic nu merita mai multa jerfa si nimic nu poate sa le inlocuiasca bucuria
ti-o spune o mama a trei copii mici....

Mai desteptule, mai intii trebuie sa intelegi ce spune Hristos nu sa dai cu bita...( in cazul tau)e bine ca nu te lasa duhovnicii sa interpretezi scripturile de capul tau!

Hristos iti spune sa nu FI MATERIALIST nu sa nu ai grija de cele materiale!...este o diferenta de la cer la pamint deoarece El vorbeste de patima inimii de a te lega de cele materiale nu DEA LUCRA IN MATERIAL pentru indeplinirea dorintelor lumesti si de viata..
of, of, of...ca greu este cu boii la deal!

Omule , traiesti intr-o lume materiala, cum altfel ar fi putut Hristos sa ti se adreseze cu argumente decit in plan material ca doar El stia foarte bine UNDE SE AFLA ..adica pe pamint nu in eter...si intelegea ca pe pamint lucrurile se rezolva material, da, cu binecuvintarea Lui, dar punind MINA PE SAPA, nu stind cu gura cascata sa-ti pice para-malaiata.

colaps, vezi ca si tu hulesti atunci cand o indemni pe Mirela sa astepte sa-i cada banii din cer(sau orice fel de interventie divina). De ce? Pentru ca printr-o astfel de atitudine anulezi conceptul de Liber Arbitru. In sensul asta, intelepciunea populara a nascocit o zicala destul de interesanta: "Dumnezeu(sau Hazardul pt. necredinciosi) iti da, dar nu-ti baga si-n in traista".

Mirela, după cum aţi putut vedea din răspunsurile primite deja, cei credincioşi vă îndeamnă să nu aveţi nici o grijă materială. Ori credem în puterea proniatoare a lui Dumnezeu, ori ne jucăm de-a credincioşia. Singura grijă trebuie să fie să urmaţi legea Lui şi să nu Îl supăraţi în nici un fel, neuitând că laicii au nu numai chemarea de a face copii, ci şi de a-i creşte în Cristos. Domnul, care are grijă până şi de păsările cerului şi de crinii câmpului, cu atât mai mult are grijă de cei care, fiindu-i copii şi fiind fraţi şi surori în Cristos, formează poporul Său.

Iată, am ajuns să avem trei copii. Viermele necredinţei nu m-a scutit nici pe mine, şi fiecare copil îmi părea că a picat într-un moment cât se poate de prost. Dar m-a ajutat Dumnezeu şi fiecare copil a înseamnat un nou pas înainte din punct de vedere bănesc. Toate au părut potriveli, din cauză că El obişnuieşte să acţioneze atât de discret, încât ajutorul Lui pare rodul unei întâmplări. Dar, când întâmplările astea vin să se înlănţuie, nu poţi să nu observi şi, în genunchi, să nu-i mulţumeşti autorului lor. Într-un caz, un pas înainte în carieră. În altul, o moştenire neaşteptată. În al treilea, o afacere care a început să meargă ca pe roate, de unde înainte mergea târâş. Aşa se face că familia mea are tot ce este necesar, iar dacă există ceva ce nu avem, înseamnă că de fapt nu avem nevoie.

Cu creştinească iubire,
M.D.