Unde greseste Biserica?
 

Va salut, cu respect. Sunt pentru prima oara pe forum. Ma identific: student, cred in Dumnezeu, ma rog si traiesc in spirit crestin-ortodox, cunostinte dogmatice limitate.

Regasindu-mi de ceva vreme credinta, ma macina o intrebare: Unde greseste Biserica de oamenii tind mai mult sa ii refuze autoritatea (autoritate spirituala) decat sa ii inteleaga si accepte invataturile si indrumarea? Oamenii la care ma refer fac in mare masura parte din patura intelectualitatii. Cele mai multe dintre persoanele ambitioase, cu pofta de a face ceva, de a invata si de a cunoaste, de a schimba ceva (nu au neaparat toate aceste calitati impreuna) pe care am avut sansa sa le cunosc trateaza cel mult condescendent credinta in Dumnezeu, Biserica, religia. Trebuie ca Biserca greseste, intrucat ea este "investita" sa aduca lumea la credinta. Dar unde greseste?

Un prim raspuns, de la care sa putem porni:
- Greseste cand refuza (intr-un mod sau altul) omului cunoasterea. (vez - dar nu numai - "crede si nu cerceta").

Biserica nu greseste,pentru ca sta pe temelia care se cheama Hristos,care este Adevarul..
Problema intelectualitatii este ca nu are smerenie,si omul mandru nu se poate apropia de Dumnezeu.
Cand si-a luat Iisus ucenicii,acestia erau intelectuali?
Intelectualii smeriti sunt adevarate perle ,dar sunt foarte rari.Spunea un om de stiinta ,ca stiinta putina duce la ateism si stiinta multa duce la Dumnezeu..
Ca intelectuali de prim rand il putem aminti pe Vasile cel Mare,Grigore Dialogul,Ioan Gura de Aur etc...
Oamenii credinciosi sunt putini din pacate,si asa cum Iisus nu a reusit sa aduca toata lumea la credinta,nici Biserica nu poate face asta,aici se respecta vointa libera a omului..
Rolul Bisericii este in primul rand de a sfinti si de a pastra la credinta pe cei ce intra in ea,de a-i spori duhovniceste,de a-i impartasi cu Sfintele Taine...
Omul trebuie singur sa ajunga in tinda Bisericii,de acolo Biserica il preia si ii ofera TOTUL!

Cei ce propavaduiesc peste tot sunt sectarii ,care nu au ce oferi!

1.Ai pornit cu stangul: incepi sa critici Biserica inainte de a te informa despre ea.
2. crede si nu cerceta este un dicton care nu face parte din invatatura crestina (dimpotriva, crestinismul indeamna la cunoastere .. gasesti pe internet originea acelei expresii, apartine lui Celsus)
3. Biserica nu aduce oamenii la credinta, nu cu tot dinadinsul. Oamenii fac ceea ce vor. Dar daca doresc sa afle adevarul si daca doresc sa fie crestini, atunci au biserica ortodoxa. (gasesti exemple de convertiri "fortate" in istoria bisericii apusene.. cred ca biserica ortodoxa procedeaza corect).
Biserica nu greseste. Nu are cum sa traga cu forta oamenii catre ea. Daca omul se simte bine in viata lui de acum.. fara Dumnezeu, fara sens.. asta este. Nu se poate decat ruga pt acei oameni.
Am invatat si eu (daca am invatat.. ca din cand in cand iar persist in acea directie) ca nu pot sa aduc pe nimeni la credinta ortodoxa prin puterea mea. Si nu bat oamenii la cap, ci incerc variate metode sa le starnesc interesul pt ortodoxie unor membri din familie.. au trecut deja doi ani cu efect zero.
Este mai simplu sa spui despre o categorie de oameni ca este fanatica/bigota/indoctrinata etc decat sa iti vezi propriile pacate. Intalnirea cu Dumnezeu este dureroasa: cum te duci inaintea lui asa plin de patimi si pacate? Cum recunosti in primul rand fata de tine ca ai gresit, ca traiesti in pacat, ca iubesti propriile patimi? Este foarte greu. Trebuie sa renunti la a te considera un om bun, drept etc.. Multi nu vor/nu pot sa faca acest sacrificiu.

Spre deosebire de.. hmm, secte.. in ortodoxie starea crestinului trebuie sa fie una de pocainta. Nu poti sa-ti ridici capul si sa te crezi ceva ca gata, ai cazut din mandrie. (uite un articol care exprima mult mai bine aceasta idee). Nu este usor, cere un efort continuu.. (din aceasta cauza multi prefera confortul psihic mincinos al sectelor care le promit mantuirea!)

In plus, ortodoxia NU poate fi patrunsa cu mintea. Poti citi oricat, dar asta nu te face ortodox!
Cred ca aceasta este o incercare pentru intelectuali: cum sa admiti ca bunul tau de pret (=inteligenta) este fara valoare in mantuire?
Te mantuiesti prin harul lui Dumnezeu, har care se da celor smeriti (nu celor destepti/cititi). Citeste (ca deh, eu sunt de-aia cu cititul, din pacate.. nu cu smerenie) cartea Cuv. Siluan Athonitul: "intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" - acolo am gasit in mai multe locuri aceasta idee.

sper sa-ti fie de folos.

fraza inexistenta in Scripturi
 

Se vede ca nu ai citit inca nimic din ceea ce inseamna religie, crestinism, ortodoxie.
Fraza pe care am subliniat-o din postarea ta nu exista nici in Biblie, si nici intr-o alta carte a Sfintilor Parinti. Asa cum poate ai citit in "Imparat si proletar" de M. Eminescu, este o "fraza de dansii inventata/ Ca cu a ei putere sa ne aplece-n jug." Ce vrea sa insemne asta? Ca aceasta fraza a fost inventata de Biserica Catolica in perioada Inchizitiei, cand omul de rand din Vestul Europei nu avea acces direct la Scripturi ci trebuia sa dea crezare preotilor. Este fraza pe baza careia catolicismul a oprimat Occidentul Europei si care a avut drept consecinta numarul mare de atei de astazi din Occident.

Faptul ca iti pui intrebari este deja un "inceput bun". Pune in continuare inceput bun credintei tale si nu vei ramane nerasplatit de Domnul!

Curaj, nadejde si mai ales dragoste iti doresc! Iar dragostea incepe cu smerenia!

Hristos a inviat!
 

Dar nu poate fi considerata biserica Lui Hristos responsabila de ceva anume ,poate doar de adevarul pe care il emana ... , insa ai sesizat ceva bine ,da cineva greseste ,iar aceeia sunt oamenii ,de ce ,adeseori sunt ghidati de sentimente nedemne ce fac ca in loc sa atraga lumea la biserica,din contra ii indeparteaza (observa ca si in interiorul anumitor comunitatii religioase exista anumite discrepante ,ca sa nu le numesc certuri,cauzate de neintelegeri ,lipsa de compatibilitate si comunicare intre calauzitor si enoriasi sau nu neaparat intre acestia ,acest fapt se poate observa indiferent de statutul si educatia fiecaruia ) .De unde provin aceste neintelegeri : din punct de vedere psihologic :din frustrari,stres ,invidie,ipocrizie... s.a. ...; iar din punc de vedere crestinesc din lipsa Lui Hristos in inima fiecaruia .imi place ca ai sesizat inca ceva :cum ca unele persoane educate (chipurile intelectuale ) ar respinge ideea de divinitate ,ei bine din punctul meu de vedere nu sunt niste persoane ce cunosc multe ,ci doar sufera de un complex de superioritate cauzat de inferioritatea lor spirituala,astfel se considera propii lor zei (poti sa ii numesti si satanisti ,caci doar ei se considera "buruicul pamantului ",repet doar in opinia lor,caci nu sunt asa ) . Aceia la care ai facut tu apel nu sunt cei mai cei priveste in varf ,oamenii de o reala valoare sociala ,sa observi acolo cata integritate au ,atat morala ,etica,cat si una spirituala ,asta insemnand ca au deja o relatia speciala cu Dumnezeu . Iti sugerez pe viitor sa privesti oamenii,nu indivizi si sa si analizezi ,insa per ansamblu ,ata viata personala ,cat si cea sociala ,caci cu siguranta vei gasi o discrepanta . Doamne ajuta

Sa-ti spun si ce cred eu, ateu fiind.
Biserica este o inventie umana (ca si religia de altfel) extrem de veche. Incercand sa pastreze o traditie ce nu se mai potriveste unei societati evoluate, a devenit retrograda si anacronica. Stiu ca or sa-mi sara crestinii in cap dar hai sa ne uitam cum evolueaza societatea in Biblie, la schimbarile de la VT la NT. Asa cum a fost nevoie de un nou testament acum 2000 de ani, acum biserica are nevoie de un upgrade. Lumea se schimba in timp ce biserica ramane in urma.
Un alt motiv ar fi faptul ca reprezentatii ei refuza sa-si recunoasca greselile si, eventual, se acopera unii pe altii. Asa ca oamenii aleg o cale de mijloc. De frica societatii care iti sare in cap daca spui ceva rau de un preot, lumea barfeste pe la spate preotii care satisfac neortodox enoriasele, sau au tot felul de afaceri, sau multe altele de se aud la stiri dar merge la biserica din cand in cand. Si uite asa autoritatea dispare incet incet.

2 Timotei 1:5

"Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele
Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei."

Aceste manifestari sunt normale caci suntem in zilele din urma. In acelasi timp satan si-a schimbat si "modernizat" metodele de lupta contra credintei, pe cand Biserica a ramas cumva in urma, cu metode invechite si bazandu-se mai mult pe forme decat pe adevarata traire cu Hristos. Necredinta i-a cuprins pe multi, chiar si pe conducatorii Bisericii, care refuza sa recunoasca asta pentru a nu-si stirbi autoritatea [la ce le-o fi buna fara Hristos? ]. Si nu ma refer aici numai la BO, ci la Biserica in general, indiferent de cult.

Biserica lui Hristos este responsabila de starea spirituala a credinciosilor care o compun. Biserica lui Hristos este autoritatea spirituala nr 1 pe pamant, Hristos i-a dat putere sa calce peste serpi si naparci, sa lege si sa dezlege, sa binecuvinteze si sa se roage. Cu orice putere si autoritate vine si responsabilitatea de a le folosi cum trebuie.

pana si eu m-am saturat de citatul asta

Biserica niciodata nu va refuza omului cunoasterea caci astfel s-ar neaga pe sine. Ratiunea de a fi a Bisericii tocmai aceasta este de a ne deschide adevaratei cunoasteri, care este intotdeauna rod al comuniunii cu Dumnezeu si cu semenii. De aceea, cunoasterea in Biserica poate fi descrisa cel mai bine prin cuvantul "participare".

Daca sunt oameni care refuza autoritatea spirituala a Bisericii, acest lucru nu inseamna ca Biserica trebuie sa greseasca undeva. Pur si simplu acestia definesc cunoasterea doar prin termeni rationali, exclusiv stiintifici.

Nu cred ca numai printre cunoscuti tai Garret se observa acest refuz al Bisericii si departare fata de ea,ci el este un fenomen generalizat.Raul pare a covarsi binele,si societatea secularizata strange ca in niste clesti de fier trupul Bisericii.
Biserica suntem noi !
Daca viata noastra este sufocata si plina doar de imperfectiune,si gesturile de credinta sunt formale,ergonomice,economice etc ,atunci si lumina lumii isi pierde stralucirea,si sarea pamantului isi pierde gustul.
Nu mai exista sfinti,nu mai exista exemple bune,nu mai exista dorinta de desavarsire ,de smerenie ,nu mai e rugaciune din inima curata,nu mai exista aproape nici iubire.
De aceea si Biserica nu mai are asa puternica lumina exemplului oamenilor sfinti,care sa traga dupa ei alte sute de oameni.
Exceptii sunt bineinteles,si destui oameni necunoscuti poarta in liniste si in sufletul lor curat pe Dumnezeu.Dar sunt prea putini si prea tacuti,pentru a putea constitui o lumina suficient de puternica pentru cei care isi cauta de fapt sufletul,asemnea cunoscutilor lui Garret