Damian Stanoiu
 

Am citit cateva carti de Damian Stanoiu. Ceea ce prezinta el este realitate sau o realitate distorsionata de el? In romanele sale calugarii nu sunt nicidecum duhovnicesti.

...povesti... un om neduhovnicesc, oare ce poate scrie? ca sa poata strica imaginea sfintilor nostri, trebuia sa lucreze diavolul intr-un fel! Nu le crede!

pai
 

is foarte faine acele povestiri,si cred ca reflecta oarecum viata calugarilor, mai presus de asta, autorul scrie cu imensa simpatie pentru acei traitori pe care si diavolul ai incearca mai des si mai tare,data fiind pozitia lor extraordinara.
noi nu tre sa dam cu piatra,in acei oameni,eu personal am vazut la o manastire multe aspecte deplasate,dar le-am privit cu o oarecare intelegere,desigur, nu cu aprobare,dar nci cu ura

Am citit si eu cateva scrieri de'ale lui.
Dupa cate am auzit, Damian Stanoiu a vietuit ca monah (calugar) pentru o perioada.
Dezamagit de diverse lucruri, cat si de neputintele proprii, a inceput sa scrie in "luare la misto" despre manastiri si despre calugari.

Nu cred ca este intelept a rade de neputintele calugarilor, de lucruri din manastire si din biserica.
Se poate face haz de multe alte lucruri, cu rol moralizator si cu scop de indreptare, insa nu chiar de toate.

Uitati cum este vazut de lume...
"Damian Stanoiu evidenţiază cu umor contrastul flagrant dintre viaţa monahală reală, lipsită de trăiri spirituale şi supusă tentaţiilor lumeşti, şi exigenţele de austeritate şi pioasă reculegere impusă de morala religioasă. Remarcabilă la Stănoiu este savoarea stilistică datorită parodierii subtile a limbajului arhaic şi bisericesc, precum şi a comportării făţarnic-pocăite a personajelor."

Eu le-am citit mai mult pentru atmosfera monahala. Nu am prea des prilejul sa merg la manastiri si cartile constituie un substitut. Eu doream sa stiu daca aceste fapte sunt generalizate. Am vazut si eu la manastire unele scaderi.
Pentru cei ce nu le-au citit: Atmosfera zugravita nu este smintitoare, ci faptul ca monahii se nevoiesc in zadar dupa cum prezinta autorul.
Ma refer la povestirea "Ucenicii Sfantului Antonie", si mai mai putin la cele evident anti-religioase gen "Mitropolit pentru o zi".
Din ce am citit autorul s-a calugarit din cauza saraciei. Ma gandeam totusi ca nu cumva majoritatea manastirilor sa fie robite de materie cum spune parintele Cleopa.

parere
 

mie mi s-au parut scrierile de-a dreptul geniale, prin savoarea lor literar-artistica,si prin umorul de bun gust care le caracterizeaza !
Mie mi se pare ca le-a scris cu mare simpatie si iubire fata de fostii sai confrati,ori asta, io cred ca zice totul ! Nu vezi acolo,nici macar un rand din care sa emane ura sau dispret !

buna,,, am citit si eu daor o carte,,, se mai gasesc?
La anticariat,, sau unde?
Dak laeasi cauta le gasesc cu usurinta?

Daca ai fost in manastire nu vad la ce ti-ar folosi.
Eu am trei carti: "Alegere de stareta", "Cum petrec calugarii", precum si inca o carte ceva mai ampla al carei titlul l-am uitat. In eventualitatea improbabila ca ne vom vedea ti le pot imprumuta. Mai realist, cred ca sunt si la anticariate.
Favorita mea e "Ucenicii Sfantului Antonie", iar cea care nu-mi place e "Jalba cuviosului Pitirim".

sa ma amuz si eu....de cele ce din prea multa naivitate,,,le luam"drept ascultare"!...un exemplu,,,, de 1 aprilie,,,, cind mirenii faceau glume de ziua pacalelii....pt mine erau ascultari,,, abia finalizate,,, trebuia sa rid k era "pacaleala!"...si sa traiesc exp "ascunsa a unui,, suflet "ce cred k a suferit iar acea suferinta a ascunso printre rinduri k un adevarat autor,,!ce vrei sa zici "pri eventualitatea improbabila"?vrei sa ne vedem si te opreste ceva?.... sau nu crezi si simti k iti cer asta?