Cum scap de patima asta...:(
 

Va rog... sa ma sfatuiti ce sa fac... cum pot sa distrug lenea asta din mine... si sa revin iarasi ca si inainte, sa spun acatiste in fiecare zii si restul, de o perioada stau toata ziua numai in fata unui monitor si nu stiu cum sa scap... mereu cand vreau sa ma rog intervine ceva, ori imi este lene [nu stiu cum sa scap de acest apcat grav...] ori intervine ceva... sau mai multe... :-< cand incep sa ma gandesc la cele sfinte mereu imi fuge gandul in alta parte, e un cosmar pt mine... si nu stiu cum sa scap de acest pacat atat de mare... [lenevia]:((

Bun venit, Mufy! Si eu sufar de patima asta grea! si eu stau in fata monitorului ore in sir si nu imi sta capul la rugaciune... cel mai bun remediu pe care l-am gasit eu a fost spovedania. Apoi, daca poti, sa iti faci un program riguros: 8 ore de somn, 8 de munca, 8 de odihna. Rugaciunea ar trebui sa intre la munca, dar banuiesc ca intra si la odihna. Eu nu fac asa si rau imi e, las totul pe ultima clipa, cand dau in clocot si ma stresez aiurea. Deci spovedanie si program riguros!

buna Mufy
 

Au fost momente foarte grele si pentru mine. Asa ca am cautat sa-mi fac un program si eu. M-am obisnuit sa citesc in fiecare dimineata Paraclisul Maicii Domnului.Ma trezesc cu cel putin 40 min (pt rugaciune) inainte de ora obisnuita de a merge la lucru. Daca e sa plec la serviciu foarte devreme, citesc cel putin rugaciunile de dimineata.La fel cu cele de seara, caut sa le citesc din timp, ca sa nu ma ia somnul si lenea. Si sincer, spovedania ajuta foarte mult. Daca ai avea timp sa mergi sa te spovedesti cat mai des, ar fi foarte bine. Eu sunt in irlanda, si mi-am facut o randuiala de a ma spovedi si impartasi in fiecare Duminica,cu post(Miercurea si Vinerea) si rugaciune. Daca stric randuiala rugaciunilor, ma simt tare vinovata, ma mustra constiinta.

si eu sufar de lene cred ca daca ar durea as avea 10 perfuzi in mana....e rea de tot LENEA ACEASTA.....dar eu fata de restul sufar de de ultimul grad de lene....ufffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff ffffffffffffff

Daca nu-ti place sa citesti rugaciuni, asculta-le. Gasesti pe Internet in format audio tot ce vrei: acatiste, paraclise, psaltirea samd. Ai Vecernia pe Trinitas in direct. Insa la Liturghie trebuie sa fii in biserica, bineinteles.

Cat despre calculator, mai lasa-l deoparte pur si simplu. Nu de tot, ca nu e cazul, dar mai rarut...

:-< o sa incerc, desi imi este foarte greu... si nu stiu cum sa scap de asta:(

simplu, nu te mai gandi atata si spune in momentul asta o rugaciune! :)

Având gândul cel bun la ce va să fie , în clipa următoare, în perspectiva vieţii veşnic , pentru că întradevăr lenea este moartea lentă dar sigură a sufletului. Lenea, trândăvia, lehamitea , te fac legumă până la urmă ! Nu cred că cineva doreşte asta . Sun momente de reală oboseală după o zi de muncă istovitoare , dar să nu uităm că nu ni se dă mai mult decât putem duce , dar lenea ne dă această impresie a neputinţei şi a înfrângerii noastre. Antonie cel Mare spunea : "Dacă întrebuinţăm orice sârguintă şi iscusinţă ca să scăpăm de moartea trupească, cu atât mai vârtos suntem datori să ne străduim ca să scăpăm de moartea sufletească, pentru că cel ce voieşte să se mântuiască nici o piedică nu are , fără numai negrija şi lenea . "

Sunt de acord cu spovedania, dar pentru cineva care nu s-a mai spovedit de mult (nu cunosc cazul lui mufy08 ) banuiesc ca e ceva mai delicat. Parerea mea este ca - pana la spovedanie - prezenta la Sf. Liturghie in fiecare duminica, poate aduce incet-incet cam tot ce are sufletul nevoie; liniste, pace, harnicie, spor, intelepciune!
La modul mai practic, lenea este acceptata si din lipsa unui ideal mai... maret. Ce ne dorim de fapt? Ce multumiri sufletesti avem? Dormim linistiti la adapostul gandurilor de peste zi? Am facut "doua paie cruce" - vorba cuiva - pe ziua de azi? Pentru cine? Pentru mine? Pentru altii?
Apoi se ia in calcul conditia fizica si nu in ultimul rand cea materiala. Si... la treaba!
De obicei omul citeste acatiste la nevoie. Nu foarte des ii da ghes inima sa deschida o carte de rugaciuni... Gaseste el o mie de motive sa tot amane, pana cand i se pare chiar imposibil sa mai si inceapa. Pana cand o problema, o grija, un necaz, ii aminteste brusc faptul ca e muritor, e slab, e neajutorat si repede la Doamne-Doamne, care trebuie sa fie mereu binevoitor si gata de a oferi ajutorul, neconditionat. Subiectiv cum este, se intreaba "De ce, Doamne, eu? De ce tocmai mie? Cu ce-am gresit?" Daca am constientiza cate minuni face Dumnezeu cu noi, zilnic, probabil ne-am dedica ore in sir numai rugaciunilor de multumire.

Da asa este, ma ajuatt f mult ceea ce ai zis... si de acum incolo voi incerca sa fac tot posibilul ceea ce mi.ati spus aici:(, va multumesc la toti