"Am visat ca mergeam pe malul marii cu Domnul si revedeam pe ecranul cerului toate zilele vietii mele trecute.Si pentru fiecare zi petrecuta,apareau pe nisip doua urme:a mea si a Domnului.Dar iata ca in unele portiuni am vazut doar o singura urma , tocmai in zilele cele mai grele ale vietii mele.Si atunci am spus:"Doamne, eu am ales sa traiesc cu Tine si Tu mi-ai promis ca vei fi mereu cu mine.De ce m-ai lasat singur tocmai in clipele cele mai grele?".Si mi-a raspuns Domnul:"Fiule,tu stii ca Eu te iubesc si ca nu te-am parasit, nici nu te voi parasi niciodata.Zilele in care nu se vede decat o singura urma pe nisip sunt tocmai acelea in care Eu te-am purtat in brate..."".
de Mariana STOIAN

--------------------------------------------------------------------------------

UN VIS, de Ademar Baros (poet brazilian)

Am avut un vis într-o noapte,
Mergeam pe o plajă iar Dumnezeu păşea alături de mine.
Paşii mi se imprimau pe nisip
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezintă o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă
şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observatcă în unele locuri
în loc de două urme
nu mai era decât una singură.
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locul în care nu se vedea decât o singură urmă
corespondea cu zilele cele mai întunecate
ale vieţii mele:
zile de nelinişte şi de rea voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat...
Şi-atunci întorcându-mă spre Domnul
am îndrăznit să-i reproşez:
- Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă?
În zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele când te-am purtat pe braţe...

Poate reusiti sa faceti ceva pentru ca sa se poata citi bine. Eu nu pot intra pentru corectura. Multumesc!

Referitor la citatul:"...Zilele in care nu se vede decat o singura urma pe nisip sunt tocmai acelea in care Eu te-am purtat in brate...", trebuie sa spun ca imi place. Nu vorbeste de o contopire a omului cu Dumnezeu, ci doar de fatul ca omul a devenit subiect al lucrarilor dumnezeiesti.

[COLOR=darkred]Faptura intreaga este un dar al lui Dumnezeu facut omului. [/COLOR]Cand rostim, la Sfanta Liturghie, cuvintele "ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate", se arata exact aceasta vedere a lumii si a vietii personale ca dar.

[COLOR=darkred]Toate sunt bune si de folos, atata timp cat nu ne lipim total de ele, uitand de Daruitor.[/COLOR] Se cade a ne folosi de ele daca le avem, a nu ne osteni peste fire spre a le dobandi, ci a lua toate "cu multumire". Cand le avem, trebuie sa ne aratam noua insine si lui Dumnezeu ca nu ne'am lipit de ele. Cum anume facem asta? Prin milostenie si prin aducerea inapoi lui Dumnezeu.

[COLOR=darkred]Moartea martirica[/COLOR] este cel mai mare dar intors Daruitorului, caci cel mai mare dar primit de la Dumnezeu este insasi viata noastra, pentru care nu am fost intrebati de o vrem sau nu.

din pacate, am ajuns sa ne bucuram de acest dar tot mai putin.nu mai suntem sensibili la lucrurile mici, aprent neinsemnate:ciripitul pasarelelor, inverzirea naturii, rasul cristalin de copil,nu mai observam prezenta lui Dumnezeu in fiecare moment al vietii noastre:in clipele de bucurie, dar si de tristete, in mom de sanatate, dar si de boala.am devenit prea grabiti...

Ai dreptate, din pacate banii fac totul.

Indraznesc sa spun ca unul dintre cei mai nenorociti factori ai acestei crize sufletesti este [COLOR=darkred]televizorul[/COLOR] si [COLOR=darkred]lipsa de discernamant[/COLOR] a omului privitor la el. Daca mintea e curata iar omul are discernamant, TV'ul devine un instrument folosit cu masura si cum trebuie. Daca omul nu are discernamant, TV'ul devine capul, iar omul instrumentul.

[COLOR=darkred]Exista o manipulare uriasa[/COLOR], putin constientizata de privitori. Vedem numai bani, averi, oameni de afaceri, masini, haine, moda, etc, toate nenorocirile, si in momentul in care noi vedem ca nu le avem pe acelea ne simtim saraci. Daca am sta in casuta noastra, cu ceea ce ne'a randuit Dumnezeu, am avea pace si nu am mai lua drept "etalon" niste oameni de cea mai joasa speta, insa de o bogatie mare.

Calugarii se ghideaza dupa cuvantul [COLOR=darkred]Sfantului Vasile cel Mare[/COLOR]: "Stai in chilia ta si aceasta te va invata pe tine toate."
Asa sa ne gandim si noi: Stai in casuta ta si aceasta te va apara pe tine de toate.

[COLOR=darkred]Tacand si nemaiuitandu'ne la oamenii de la TV [/COLOR]putem constientiza mai bine darurile ce ne'au fost randuite. Unul dintre ele poate fi chiar bucuria de a nu fi un om de Tv, adica unul stresat de toti cameramanii si ziarele de scandal.

Putin controversata teoria cu " izolarea " in casuta ta, ea, poate te fereste intr-o oarecare masura de rele, dar iti induce in minte si in suflet un alt soi de rele, mult mai pervers si mai necontrolabil, reactiile propriului creier la monotonie, care este capabil sa faca ravagii cu tine insuti.
Nu este buna izolarea, nici in chiliuta si nici in sweet casuta ta, chiar si in conditiile in care te rogi si citesti, nu poti face acest lucru permanent, de aceia exista diversitatea in viata, pentru ca sufletele si mintile oamenilor sa fie mereu antrenate in principii si indeletniciri cat mai multe si cat mai diverse.
Ma uitam zilele trecute la baietelul meu de 4 anisori, ma uitam la entuziasmul acestuia pentru joaca, cata energie si cata dorinta in sufletelul lui ! ! ! Si ma gandeam, Dumnezeu a dat copiilor instinctul jocului pentru ca acestia nu pot avea responsabilitati, iar mintea si trupul micut al acestora trebuie sa-si manifeste cumva energia si imaginatia, nu poate sa zaca in repaos, fiindca repaosul nu este benefic.
Nu stiu cum s-a ajuns la catalogarea atator lucruri, ce-i drept trecatoare, dar care insufletesc fiinta umana, drept pacate, cand ele dau viata si mentin ratiunea intr-un cadru absolut necesar.

[COLOR=darkred]Izolarea [/COLOR]nu este deloc buna pentru un copil, insa pentru un om mare, retragerea din calea brutalitatii informatiilor si a mijloacelor de manipulare in masa poate avea urmari bune.

Eu nu am pomenit nimic de izolare. Spuneam doar ca sfatul Sfantului Vasile este unul minunat. Nu incuie pe om in casa, insa il face pe acesta sa nu se arunce de bunavoie in toate barfele, scandalurile, presa si alte ridiculitati carora oamenii le dau valoare. Stiti cuvantul romanului: "[COLOR=darkred]Frica pazeste pepenii[/COLOR]." Putem lua din aceste cuvinte ceva roade si legate de viata de zi cu zi.