Cele doua preotii
 

Stim ca fiecare crestin ortodox face parte din preotia universala sau preotia imparateasca. Mai mult, spunem ca mirenii au preotie sfanta, iar preotii au preotie sfintitoare. Cu alte cuvinte, diferenta dintre cele doua preotii, consta in faptul ca primii doar primesc harul Sfantului Duh, pe cand ceilalti, il si transmit. In Apocalipsa, Sfantul Ioan Teologul mentioneaza: "Si templu n-am vazut in ea (in cetate - Ierusalimul ceresc), pentru ca Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, si Mielul este templul ei."

Putem spune ca preotia sfintitoare este una de circumstanta? Ca menirea sa se reduce doar la planul istoric?

Nu putem spune decit ca ''prin prorocie si prin punerea mainilor vine harul'' spune apostolul catre Tit,cu mentiunea sa aibe grije sa nu se stinga harul in el.
Nu vine doar prin punerea mainilor,dar de-a lungul timpului,prorocia s-a pierdut,si-a ramas doar punerea mainilor,adica numai o jumatate,ca atare,un intreg nu poate fi intreg ,numai cu o jumatate.Si eu intru aici si caut ceva care sa-mi foloseasca,si dau doar de prostioare scrise de oameni naivi.Altceva mai bun nu crezi ca aveai de scris ?
Amin.

Nu am vrut sa smintesc pe nimeni prin aceasta intrebare. Nedumerirea vine din faptul ca in Imparatia Cerurilor, dupa cum rezulta si din versetul citat din Apocalipsa, preotul nu mai are rolul sfintitor sau pe acela de mijlocitor, deoarece comuniunea cu Dumnezeu va fi una nemijlocita. Atunci singura jertfa adusa Domnului va fi "jertfa de lauda", in virtutea preotiei universale.

Si sfantul Petru scrie in prima epictola ca toti avem 'preotia imparateasca'.
Pribabil ca preotia 'sfintitoare' nu va mai exista in Imparatie. Este o functie temporara, pentru lumea asta.

Avem datorita de a binecuvanta tot lucrul pe care punem mana si tot omul care ne iese in cale.

Cand atingem un obiect: cand luam o geanta sa zicem "slava Tie, Doamne, pentru..." si rostesti un gand bun de genul, "ca am serviciu, ca ma pazesti de pierderi, etc". De asemenea, orice lucru il putem inchina, de la perna pana la mancare, de la paharul cu apa pana la masina sau casa. Sa inchinam totul si sa constientizam ca prin toate ni se arata iubirea lui Dumnezeu.

Cand intalnim un om: ne iese in cale un vecin, un prieten sau un altul oarecare. Sa zicem in noi insine "slava tie, Doamne, pentru acesta si da'mi sa'l pot iubi cu iubirea cu care Tu insuti il iubesti". Sau ii putem spune chiar lui: "Doamne ajuta, sa ai o zi cu pace si cu multa odihna." Aceasta este deja o rugaciune, un gand bun prin care vine ajutorul lui Dumnezeu, vazand dragostea fata de acela.

Avem datoria de a binecuvanta universul in care traim. Aceasta ne face "preoti" ai lumii noastre.
Personal, simt ca multa responsabilitate are crestinul in orice loc si in orice moment.