Rugaciunile impotriva dusmanilor Il supara pe Dumnezeu
 

"Cand te rogi, ai grija ca nici o patima sa nu stapaneasca sufletul tau. Si mai cu seama pazeste ca nu cumva sa spui ceva care ar mania pe Dumnezeu si nici sa te rogi contra vrajmasilor tai. Caci daca faptul ca ai dusmani este un lucru plin de hula, atunci gandeste-te cat de mare rau este sa te rogi contra lor!

Trebuie sa cauti sa afli pentru ce ai dusmani, dar nu sa-i acuzi. Ce iertare vei dobandi oare de la Dumnezeu in acel timp in care ai tu nevoie de mila Lui cea mare, adica cand te rogi, cand tu atunci acuzi? Te-ai apropiat de Dumnezeu ca sa te rogi pentru pacatele tale proprii. Nu pomeni asadar pacate straine ca sa uiti propriile tale pacate!

Daca te rogi pentru iertarea pacatelor, pentru ce vorbesti de pedeapsa? Trebuia sa faci deci dimpotriva, chiar sa te rogi pentru iertarea pacatelor vrajmasilor, ca sa poti sa-L rogi pe Dumnezeu cu indrazneala si pentru iertarea pacatelor tale. Cerand lui Dumnezeu sa pedepseasca pe cei ce pacatuiesc, tu, prin hotarirea ta, ai luat-o inaintea hotararii lui Dumnezeu si prin asta te-ai lipsit de orice iertare. Dar daca te vei ruga pentru pacatele lor, chiar daca nu vei spune nimic pentru pacatele tale, totusi ai dobandit mult.

Cand te rogi, nu te apropii de alt Dumnezeu, ci de Acela Care a zis: „Rugati-va pentru vrajmasii vostri“. Pentru ce deci strigi contra lor? Pentru ce rogi pe Dumnezeu sa-Si strice legea Sa? Nu este acesta chipul cel bun de a te ruga. Nimeni nu se roaga ca altul sa piara, ci ca el insusi sa se mantuiasca. Pentru ce dara te imbraci cu chipul celui care se roaga, dar ai in gura cuvintele celui care acuza?

Cand ne rugam pentru noi, cascam, dormitam si ne cuprind mii de alte ganduri; cand insa ne rugam impotriva dusmanilor, o facem fiind cu totul treji" (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Cum sa ne primeasca Dumnezeu rugaciunea daca vine dintr-o inima necurata si plina de ura? Nu acesta este duhul adevaratei rugaciuni. Omul cazut prada maniei a ajuns sa schimbe pana si natura rugaciunii. Putem vorbi de o rugaciune "impotriva firii". Ajungem aici cand in inima noastra vrajmasia biruieste puterea noastra de a ierta sau de a oferi iertare.

Da, corect, foarte corect, dar iată încă o neputinţă , nu de azi , de ieri, ci de când e lumea asta. Se caută povaţa, îndreptarea, dar oare câte s-au îndreptat până acum ? Puţin , foarte puţin şi lumea pare neschimbată ! Sau . . .

Sa'i spunem lui Dumnezeu ca nu ne putem iubi vrajmasii, adica pe cei prin care ne supara diavolul.

Se cade sa ne recunoastem inima, chiar daca nu o putem indrepta.
Iar Domnul va privi spre dorinta noastra, si ne va ajuta.

Nu că se cade, ci musai să o facem, pentru că o relaţie de adevărată prietenie se bazează în primul rând pe SINCERITATE . Cel ce a zidit ochiul, oare nu vede sau nu aude ? Amarnic se-nşeală cei ce cred că Dumnezeu nu le vede şi nu le aude pe toate. Unde să te ascunzi ? De cine şi de ce să te ascunzi ? Un gest de bunăvoinţă, de minimă bunăvoinţă din partea noastră se impune.

Prin dumnezeiescul sânge al Preaiubitului Tău Fiu Iisus Hristos, ne-am împăcat cu Tine, Părinte Ceresc, dar iată, iarăşi mă întorc la păcat şi în fărădelegi cad, de aceea , după dreptate , cu această cumplită nevoie mă pedepseşti Tu pe mine. Însă auzi-mă , Doamne , Dumnezeul meu, în ziua întristării acesteia şi arată-mi mila Ta şi mântuirea Ta dă-mi-o mie, celui ce întru pocăinţă strig Ţie : ALILUIA ! +

Iată ce spune Sf. Vasile cel Mare : " Se întâmplă adeseori ca prietenii noştri să lucreze spre pierzarea noastră, iar vrăjmaşii noştri spre binele nostru". Un mare, mare adevăr, valabil astăzi mai mult ca oricând .

Impotriva vrajmasilor, trebuie sa ne rugam, insa e important sufletul nostru
 

Rugaciunea Impotriva vrajmasilor, este importanta pentru noi toti, insa mai important este NOI CAT AM IERTAT, CA SA FIM VREDNICI SA O FACEM.

Mai intai, trebuie sa ai in inima iertatoare, sa fii iertat persoana respectiva, apoi poti face rugaciunea.
Sigur ca plin de ura, de dorinta de razbunare, nu poti sa te rogi impotriva vrajmasilor.

Cind ne rugam pentru vrajmasi, trebuie mentionat, ca "nu cumva ceva rau sa intimple vrajmasului meu, ci el sa-si deschida inima si mintea sa-i fie luminata spre Domnul, ca nu cumva s apiara din cauza mea a pacatoasei/ pacatosului".

Cind ne rugam pentru vrajmasi, de fapt ne rugam pentru ei, ca ei sint cei orbiti de ura, nu noi, cei care facem rugaciunea, si nu ne rugam ca ei sa piara, sau sa li se intimple ceva rau din cauza noastra.

Vrajmasul, este cineva care pentru care noi ne rugam sa se intoarca la Domnul, nu sa piara persoana respectiva, sau sa i se intimple ceva rau.

Asta se intelege de fapt prin rugaciunea pentru vrajmasi.

Chestia asta cu rugaciunile impotriva dusmanilor poate fi cu dus si intors.De ce zic asta?Pai de exemplu eu ma rog deseori pt. disparitia tiganilor,paganilor,ereticilor,ateilor etc,dar fac asta pt. un scop nobil,pt. crearea unei planete iubite de Dumnezeu si lipsita de ticalosiile pacatosilor.

Te rogi sa dispara paganii, ereticii, ateii, etc.sau sa ii imblanzeasca Dumnezeu, sa ii lumineze, sa ii povatuiasca sa nu mai fie pagani, eretici, atei, ci crestini? De altfel, apreciez tot tonul discutiei, pentru ca eu nu sunt in stare sa ma rog ca lumea nici macar pentru mine si pentru cei apropiati ai mei, daramite pentru altii.... dar nu deznadajduiesc.