Din iadul patimilor spre raiul virtutilor
 

Cautam adesea subiecte de acctualitate si uitam ca lupta omului cu patimile este de acctualitate.
Cata intelepciune ascund cuvintele Psalmistului: "Omul: ca iarba; zilele lui ca floarea campului; asa va inflori. Ca vant a trecut peste el si el nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau" (Ps.102)

Intr-adevar, experienta duhovniceasca ne arata ca povestea vietii oricaruia dintre noi, fie ea oricat de "fericita", este o lupta, adeseori dramatica si plina de "sange", intre placere si durere, intre bine si rau, intre pacat si virtute.
Numai cine nu lupta impotriva pacatului nu cunoaste durerea si umilinta acestei lupte, infrangerea si biruinta. Cei care lupta insa intins cu raul isi fac infrangerile tot mai mici si tot mai rare, pana la eliberarea deplina de orice forma de pacat, pana la urcarea pe treapta nepatimirii.

Si care se vrea sa fie subiectul acestui topic?

Cred ca un inceput de topic aferent DEZPATIMIRII ar fi cum sa-ti faci curat in fata blocului si sa-ti saluti vecinul

de[color="red"]s[/color]pătimire

Lupta aceasta a crestinului nu dureaza o saptamana, cateva luni sau ani, ci intreaga viata. La ea facea referire Mantuitorul atunci cand a spus ca nu a venit sa aduca pace, ci sabie.

Asa este Marius, viata vesnica se dobandeste printr-un efort continuu. La acest efort se refera Sfantul Apostol Pavel cand spune: "celui care i se pare ca sta sa ia seama sa nu cada".