Razboiul nevazut cu gandurile
 

Stim ca pacatele poti fi:

- cu gandul
- cu cuvantul
- cu fapta

Mai stim ca primul savarsit este pacatul cu gandul, caci singura posibilitate a diavolilor de a ne influenta spre rau este la nivelul mintii si atat. Altceva nu poate sa faca pierzatorul.

Problema se pune daca stim cum sa luptam impotriva primei miscari a ispitei, care se manifesta mai intai la nivelul cel mai subtil al gandirii. Si cum se poate scapa de eventualele hule care se nasc in minte, hule care pe unii i-au descurajat si pe altii i-au pierdut cu totul.

Astept sfaturi si opinii, pentru a invata impreuna cum sa ne ferim de acest fel de pacate pe care unii nici nu le considera poate pacate si sa intelegem care este diferenta intre ispita mentala si pacatul savarsit gandind cele rele.

S-au dat cateva raspunsuri aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...upta+gandurile

Calea de la ispitire la patima este una foarte scurta. De aceea toti parintii duhovnicesti ne indeamna sa respingem ispita inca din faza denumita momeala sau atac (venirea in minte a raului). Daca respingem momeala chiar din clipa in care apare, am biruit.

Altfel, momelii ii urmeaza insotirea sau convorbirea cu gandul pacatos sau meditarea asupra lui. Aceasta este practic lupta in care mintea biruie sau este biruita.

Urmeaza incuviintarea sau consimtirea, care, odata acceptata, duce la pacat, iar din acesta se naste robia, apoi patima, care duce la deprindere prin obisnuinta cu ea.

Da, acum vad ca exista de fapt mai multe topicuri pe subiectul acesta. Si doar am cautat inainte in titluri dupa "gand" (numai doua rezultate) si apoi dupa "gandu", crezand ca-mi returneaza toate titlurile care contin acest sir de caractere. Trebuia sa caut si dupa "gandurile", dar lenea...

Trebuie sa stim ca exista ganduri inspirate de Dumnezeu si ganduri inspirate de diavol. Prin ultimele, putem fi ispititi. Dobandirea discernamantului este un mare Dar, caci permite nevoitorului sa observe imediat ce fel de gand i-a venit prin minte si sa-l ,,trateze" ca atare. Atunci cand considera ca i-a venit un gand de la satana, apoi sa-i spuna cu multa hotarare: ,,Inapoia mea, satano!"

Cand cineva nu stie sigur ce fel de gand este cel care i-a venit in minte, e bine sa intrebe. Sfantul Antonie facea adesea acest exercitiu de smerenie de a cere altcuiva sa-i clasifice gandurile. Astfel lupta cu mandria care este cel mai mare dusman al mantuirii noastre.

Indiferent daca este un gand de hula, de desfranare, de mandrie, de trufie, de deznadejde etc., tuturor sa le spunem la fel. Asa m-a invatat un duhovnic de incredere.

Este o greseala sa credem ca un asemenea gand este al nostru in intregime. Nu este. Diavolul isi bate joc de noi si in forma aceasta. Apoi s-ar putea sa ne acuze pentru aceste ganduri. Daca simtim o mustrare de cuget exagerata pentru un gand trebuie sa ne amintim cuvintele Mantuitorului descoperite Sfantului Siluan Athonitul: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!''

Daca il acceptam, da, atunci gandul cel rau insuflat de diavol poate deveni al nostru. De aceea, e bine sa ne notam si gandurile si sa le rusinam prin spovedanie.

Eu stiu ca, o data ce identifici un gand ca fiind rau, sa-l ignori. Nu conversezi cu diavolul, nu-l provoci, nu mentii in continuare acel gand rau, nu filosofezi asupra lui. Pur si simplu iti muti gandul in alta parte sau invoci ajutorul lui Hristos.

Unele ganduri provenite din imaginatie pot deveni hula impotriva lui Dumnezeu sau a Sfintilor Sai. Acestea sunt foarte periculoase pentru ca pot sa deznadajduiasca me unii care nu stiu cum sa le trateze... Solutia este a le trata cu indiferenta, ca si cum nu s-au intamplat; ignorarea lor fara alte meditatii cu legatura la ceea ce incearca ele sa-ti insufle sau sa-ti comunice este arma cea mai buna, impreuna cu rugaciunea imediata.

Aceasta este cea mai scurta lupta impotriva diavolului, uneori dureaza si mai putin de o secunda... Secunda in care te poti alege cu un pacat sau cu o cununa pusa deoparte...

Hmmm....foarte interesant. Sa nu pacatuiesti nici cu gandul. Dar, chiar crezi ca oamenii sunt capabili sa-si controleze gandurile? Unii nici ce vorbesc nu pot controla, sa nu mai vorbim de ce gandesc. De exemplu vede un tip o fata inmbracata sexy pe strada care-i face cu ochiul...la ce se gandeste oare tip-ul? La prietena credincioasa care-l astepta acasa? Nu prea cred..

Nu este nevoie, neapărat să-ţi facă cineva cu ochiul, pentru ca un gând să încolţească în minte. Gândul este cel mai greu de controlat, mai ales când mintea nu lucrează la parametrii normali, asta neânsemnând a fi o minte bolnavă, ci o minte bombardată zi de zi cu tot felul de informaţii nefolositoare, o minte răvăşită de lupta asta aprigă după cele materiale , o minte stresată , robotizată , dezumanizată în cele din urmă. Stăpânirea gândurilor devine de multe ori imposibilă, dar selecţia rămâne totusi singura soluţie. Un simplu gând nestăpânit la timp, se amplifică , devine o reală povară, ne poate schimba comportamentul, devenind sclavii lui şi uite aşa încolţeşte pofta, păcatul , patima însăşi. Totul de la un simplu gând !

Gandurile nu pot fi oprite. Insa omul nu poate nimic de unul singur: el trebuie doar sa vrea si atunci harul Domnului il ajuta in lupta cu pacatul.

Eu am observat un lucru ciudat, ca ai adus vorba de ispitele bombele sexy care se etaleaza in public. De fiecare data, fara exceptie, cand este sa vina ispita, mai intai o vezi cu coada ochiului, involuntar. Atunci stii instantaneu despre ce e vorba si in milisecunda urmatoare alegi: continui sa te uiti sau iti muti privirea. Sau se intampa - de obicei - ca sa-i intelegei prezenta, dar imaginea fiind intr-un mod straniu de fiecare data obturata partial de un obiec, de alte persoane, de o masina mergand samd. Si ai timp iarasi sa alegi daca vrei sa te delectezi cu peisajul sau nu.

Rar se intampla sa o vezi in toata splendoarea - si vorbesc de intamplarile cotidiene, nu de plaja de la mare. Atunci iarasi ai de ales: o contemplezi, imediat o doresti sau o consideri o fata frumoasa, atragatoare si atat. Slava Domnului ca e frumoasa si treci mai departe, mutandu-ti gandul marsav la altceva, inainte de a se dezvolta in imaginatie... :)

Mai este amintirea gândului mârşav Florine, remuşcarea sau dorirea ! Milisecunda de care vorbeai, poate fi "fatală", apoi să nu uităm de cea ce purtăm în noi, fiecare în parte, ce păcate ducem prin moştenire şi prin nemărturisire. Nu este aşa de simplu, precum crezi. Mare atenţie, la gândul ce-ţi trece chiar acum prin minte, citind cele de aici ! . . .