Buna tuturor,poate suna bizar dar sper ca printre voi sa existe persoane ce au stat in ultimile saptamani si zile ale cuiva pe moarte si imi poate spune cam la ce comportament sa ma astept,de ce intreb pentru ca descopar mereu ceva nou si uneori un gr de teatru si daca gresesc sper ca Bunu Dumnezeu sa ma ierte.multumesc,numai bine tuturor

Daca ai aceasta sansa sa stai la capataiul unui muribund, eu cred ca nu este nimic mai de pret pentru acel suflet decat sa ii vorbesti despre Blandul Pastor, despre ce a pregatit El sus pentru cei care isi pun nadejdea in el, fie si in ultimele secunde, ca talharul de pe cruce, despre faptul ca va urma viata vesnica si aceea nu se va termina precum aceasta, niciodata... sunt multe lucruri care un om si-ar dori sa le auda dar nu stie sa le ceara...ca poate nu a avut timp sa se gandeasca la ele in timpul vietii...INcearca... si spune-ne si noua evolutia...

Draga Mara parerea mea este ca e f. greu (ca sa nu spun imposibil) sa existe o "retzeta", un sablon de comportament, pentru o persoana al carei timp de trecere dincolo s-a apropiat. Cred ca acel comportament este ff variat si depinde de multi factori printre care as enumera eu: boala ce o are, evolutia spirituala, caracter,etc.Unii se manifesta demn, fara a isi face publica durerea, altii sunt intr-o vaicareala continua, altii mai putin credinciosi sunt cuprinsi de disperare si cate si mai cate fatzete.Din ce am vazut eu la persoanele apropiate mie si care acum nu se mai afla printre noi, toate dar absolut toate au avut cam in ultima saptamana inainte de "trecere" o "pseudorevenire" spectaculoasa.. in sensul ca incepusera sa aiba din nou pofta de mancare, ravneau la unele alimente pe care poate ca nu le mai gustasera de ani de zile.. deci din punct de vedere fizic chiar aveai impresia ca isi vor reveni.. dar .... aceasta stare nu a durat mai mult de cateva zile ptr ca mai apoi sa se produca inevitabilul.
In cazul bunicii mele( persoana cea mai draga mie in aceasta lume)intrucat apropierea la nivel spiritual dintre noi doua era ff mare, eu am simtit cand se apropie sfarsitul, astfel incat am putut fisau constientizeaza nimic din jurul ei , TOTAL GRESIT!!! acum am certa convingere ca stia tot, simtea tot!! Eu am aprins lumanarea pe care am incercat sa i-o prind intre degete si lucru fantastic, desi precum am zis era in coma, totusi, asa , cu ochii inchisi, a strans lumanarea in mana ei cu o forta incredibila, ca pe un lucru de mare pret!! iar eu repetam mereu cu glas tare rugaciunea inimii:DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL" constienta fiind ca ma va auzi si ca o va repeta si ea in inima ei.. iar din ochii ei inchisi, a curs o lacrima!!!!

Si mi-am amintit sa mai fac o precizare, cu cateva zile inainte de sfarsit ii tot apareau in vis, persoane dragi din familia ei(mama, tata, frati etc)care erau si ei demult trecuti dincolo.

scuze ptr greselile de editare.. vad ca o fraza e intrerupta la jumatate si apoi s-a mai strecurat si ranjitul asta:D, care chiar nu isi avea locul in acel context.. imi cer scuze ptr eroare!

Eu am fost langa tatal meu cand a murit si lucrul acesta m-a facut sa nu-mi mai fie frica asa de mult de moarte. Tatal meu a fost un om dificil, necredincios, alcoolic. Dar cu doi ani inainte de moarte, s-a intors la Dumnezeu, in sensul ca se ruga, tinea post, se spovedea, s-a impartasit de doua ori inainte de a muri. A stat la pat doua luni, timp in care l-a ingrijit mama mea, si cu o zi inainte sa moara, ne-a privit pe toti cu multa tristete si parere de rau. Noaptea a intrat in coma, credem noi, si mama si cu mine am stat la capataiul lui si ne-am rugat. N-a tipat, ci a stat linistit, nu s-a vaitat deloc, desi cred ca a avut dureri foarte mari. A avut ciroza la ficat.Dimineata la ora 7 a murit, pur si simplu a cascat si si-a dat sufletul. Am suferit enorm, desi in timpul vietii lui, am crezut ca n-o sa sufar, pentru ca ne-a facut sa suferim enorm, dar dupa ce a murit, mi-am dat seama ce mult inseamna o persoana in viata ta. Prezenta lui fizica. Cred ca ceea ce m-a durut cel mai mult, dupa ce a murit, a fost faptul ca n-am apucat sa-i spun ca-l iubesc. Dar parintele duhovnic mi-a spus ca pot sa-i spun oricand lucrul asta, pentru ca ma aude. Sau cel putin Dumnezeu ii transmite ceea ce simt. Asta m-a linistit mult. Asa ca eu consider ca cel mai important lucru este sa spunem mereu persoanelor dragi cat de mult le iubim. Se poate intampla sa le pierdem si nu mai avem ocazia.

Anastasia nota 10 draga mea pentru mesajul tau mi-a mers la inima.

Dumnezeu este iubire

Multumesc Anastasia si tuturor ce mi-au raspuns,nu cred ca pot spune in cuvinte cat de mult va multumesc,Dumnezeu sa va ajute in tot ce va doriti si faceti.Multumesc

Nu suna prea bizar mesajul tau sau mai bine curiozitatea ta! Am sa iti povestesc cum a murit tatal meu acum trei ani. Tata a fost un om puternic si la propriu si la figurat,un om care toata viata a facut totul bine calculat.a pregatit cu mult tact tot ce ii trebuia pentru ultimul drum.A suferit o boala de inima iar in rest nu a avut nimic,crezand ca e puternic nu a tratat-o corespunzator.Atunci cand a simptit ca sfarsitul este aproape a stat de vorba cu mine si cu sora mea(suntem doua surori)separat si am primit "indicatii" cum trebuie sau cum ar vrea el sa procedam.Ultima lui dorinta a fost sa moara singur ca noi sa nu ramanem speriate, nu si-a dorit nici macar mama sa fie langa el.Si asa a fost! I-a spus mamei ca se culca(avea dureri mari),iar cand noi vorbeam la telefon el s-a dat jos din pat s-a asezat in genunchi si a murit in liniste!Sub perna lui am gasit un bilet unde erau trecute toate amanuntele de care aveam nevoie in acele clipe-cu ce haine dorea sa il imbracam,in care cripta de la cavou vrea sa fie pus, unde sa gasesc toate cele necesare, in pod avea si cosciugul pregatit. Toata lunea inclusiv preotul a ramas mirat de asa ordine ce avea in toate.Noi am respectat toate "indicatiile" date de el(au fost si ultimile)si parca a fost mai usor! Ce mult am vrea acum sa mai primim "indicatii" de la el! A fost un tata minunat, desi pentru mama nu a fost tocmai un sot prea bun! Eu personal nu pot unita poate toata viata ca am fost ultima care l-a privit in ochii(a murit cu ochi deschisi indreptati catre o icona ce o avea deasupra patului si eu i-am inchis ochii). Au trecut aproape trei ani dar e foarte greu fara el si acum cand merg la mama ii simpt prezenta!

Si eu mi-am regasit o parte din amintiri printre randurile scrise de voi. Am fost alaturi de bunica mea in ultimile momente ale vietii ei. Ea era cea care m-a invatat cum sa-l cunosc pe Dumnezeu, care m-a invatat prima rugaciune, care mi-a aratat cum sa tin mainile pt rugaciune, cum sa ma rog. Ce pot spune? In momentul acela eram singura persoana pe care o dorea langa ea. Aveam 23 de ani. Mi-aduc aminte ca statea intinsa in pat si dadea din maini ca si cum dorea sa respinga pe cineva care venise la ea. Asa gandeam eu, asa am avut senzatia eu. Ca si cum nu ar fi dorit sa plece acel lucru care venise la ea. In fine o imagine care mi-a ramas in minte si acum. Si tot asa vorbea in anumite momente cu cei surorile ei care plecasera de ceva timp dincolo.