Credeti ca e o metafora expresiile folosite de Ap. Pavel "omul vechi" si "omul nou"?

:) da, sunt metafore la nivelul mintii noastre

Nu sunt metafore, Mirela! Sunt 2 realitati concrete! Lupta pe care o simte in el omul ce nou, imbracat in Hristos prin coborarea Duhului Sfant in Taina Botezului, a Mirungerii si a Euharistiei!

Lupta noastra in interior este de fapt o lupta reala intre omul vechi ( cu vechile conceptii, ganduri, reactii, sentimente, dorinte) si omul nou cu dragoste de Hristos, cu dorinta de a-I implini poruncile!


E real....priveste inlauntrul tau si vei vedea!

buna dimineata! vrei sa zici ca sunt 2 realitati "de carne"? nu prea cred...

Nicidecum de carne....ci 2 realitati spirituale....doua lumi interioare in care traim! Unii nu traiesc decat in una...

de obicei se amesteca omul vechi cu cel nou ,lupta durind o viata cu reusite pt unii pozitive.

da, pai atunci seamana mai mult cu metafora, cum ziceam.

Omul vechi este cel a carui inima naste pornirea de a cauta cele ce nu se deosebesc de el, naste pornirea de a preda auzul celui ce vorbeste pe altii de rau, naste pornirea de a cauta cele ale lumii ... Omul nou a murit acestei lumi si prin faptele, gandurile si cuvintele sale, arata ca nu se mai poate intoarce in lumea parasita.

La un moment dat, intuim ca "omul vechi" din noi, chiar si ca o metafora la nivelul mintii noastre, este eul fiecaruia pe care l-am vrea inapoi, atunci cand spunem "as vrea sa fiu cel/cea care eram inainte...". Dar prin "inainte" se intelege timpul cand nu eram, probabil, coplesiti de necazuri ca atunci cand ne dam seama, oricat de mandri am fi, ca viata noastra nu este doar in mainile noastre... Dar omul vechi este eul nostru care traieste in lume si pentru lume. Omul nou este cel care devine numai cu voia lui Dumnezeu, Care ne innoieste. O persoana care traieste o criza existentiala are cele mai mari sanse sa devina omul nou... Dar, pentru ca depinde si de un pic de vointa din partea noastra, se poate ca acel om sa ramana cu regretul efemeritatii fericirii pe care o gasea "inainte" in lume, si despre care credea ca e totul... De aceea "omul vechi" si "omul nou" sunt doua realitati diferite ale fiintei fiecaruia din noi. La omul nou din noi se poate ajunge doar urmand o cale spre interiorul nostru, si intelegand ca Adevarul trebuie cautat si acceptat ca o realitate de care apartinem spiritual, si in care surprindem adevaratul sens al fiintei noastre.
Explicatiile teologice ar fi cele mai clare pt acest topic, chiar daca par prea "dogmatice" - pentru a nu parea astfel, trebuie sa fie citite intr-un mod ne-tehnic si nici "mulat" pe cuvinte (pt ca ar fi autosugestie), ci pur si simplu atunci cand suntem noi insine, fara sa ne fortam mintea. Pt ca astfel vom descoperi, sau mai bine zis ni se va descoperi, o Realitate, transcedentala, in care distingem cel putin termenii de "omul vechi" si "omul nou". Poate cei care au experienta si cunostinte mai bogate in domeniul acesta al teologiei, ne-ar putea lumina si pe noi... :rolleyes:

Normal ca este o metafora.
Omul vechi reprezinta patimile,poftele si celalte din noi care nu sunt dupa Dumnezeu spre folosul sufletului nostru si omul nou cele care sunt dupa Dumnezeu.
Dar toate imi apartzin mie ca om intreg ca de aia si zic "Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea" la rugaciunile diminetzii.
(acest psalm 50 e pus si la slujba utreniei).