Sotul meu, dupa ce a discutat cu protestanti (probabil), vine sa-mi spuna ca nu intelege de ce trebuie sa ne spovedim, ca doar Sf Apostoli nu au fost spovediti de Domnul nostru Iisus Hristos, si asta trebuie sa fi fost pentru ca El le cunostea pacatele fara sa le spuna! Sa mai spun ca se considera ortodox, doar ca isi pune intrebari. Si ca isi doreste sa se impartaseasca.
Cum pot fi atat de convingatori? De ce nu vad si misionari ortodocsi?
Nu am stiut ce sa-i raspund. Trebuie sa fie de vina cunostintele mele in domeniu, nu foarte vaste. Poate stie cineva de pe-aici.
Va rog, pomeniti in rugaciune si pe Teodor si Lidia.

Domnul nostru Iisus Hristos a spus :
"3. Si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor"(Matei ,cap.18)
Cum putem fi ca pruncii decat spovedindu-ne?

Si le-a dat apostolilor putere sa ierte pacatele ,a zis ,"de-ti va gresi unul de 70 de ori cate sapte sa il ierti"(am citat din memorie)
Protestantii fac abstratie in mod intentionat de unele din fragmente din Evanghelie .

In Sfanta Scriptura, in Vechiul Testament:

Pildele lui Solomon 28:13 Cel ce isi ascunde păcatele lui nu propăseste, [color=null]iar cel ce le mărturiseste si se lasă de ele va fi miluit.[/color]

In Sfanta Scriptura, in Noul Testament:

Iacov 5:16 [color=red]Marturisiti-vă deci unul altuia păcatele[/color] si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

Draga Lidia, In primul rind sa sti ca porti un nume care este din Biblie. Citim in faptele apostolilor de vinzatoarea de purpura care sa intors la Dumnezeu la predica ap Pavel. Apropo sti ce insamana sa te intorci la Dumnezezu? Sau mai bine zis asa cum spune prorocul eramia. Intoarcema tu si ma voi intoarce. Cu privire la sotul tau lasal sa caute adevarul care se gaseste in Scriptura. Dumnezeu are pentru el ceva deosebit.

Numai bine

A te spovedi inseamna si a te smeri...

Lidia iata cateva ganduri ale parintelui Staniloae in legatura cu importanta marturisirii: "Eu nu sunt niciodata ceva gata. De aceea nici nu ma cunosc pe mine insumi deplin. Eu sunt mereu intr-o tensiune de a ma face, de a ma realiza, de a ma face mai drept. Dar in imaginea a ceea ce trebuie sa devin, eu pot pune elemente preferate de mine si nu exclusiv ceea ce imi impune o lege obiectiva. De aceea numai impreuna cu altul pot stabili exact imaginea mea viitoare, pe care trebuie sa o realizez. In imaginea ce mi-o fac despre ceea ce trebuie sa ajung, folosesc imaginea normativa a altuia cu privire la mine. Eu imi precizez ceea ce trebuie sa ajung cu ajutorul a ceea ce aflu ca socoteste altul ca trebuie sa ajung, ca ar trebui sa fiu.

Daca nu ma marturisesc, nu ma vede nimeni in tensiunea mea interioara de a ma depasi, ci fiecare ma vede numai ca ceea ce am manifestat pana acum, socotindu-ma fixat in imperfectiunile ce le infatisez, deci vrednic de critica. Toti cei din afara, cu exceptia celui caruia ma marturisesc, ma vad numai ca un om manifestat. Numai eu sunt preocupat mai putin de aceasta si mai mult de straduinta de a ma face, cand nu am renuntat cu totul la aceasta. Dar cel caruia ma marturisesc, ma cunoaste si el in ceea ce vreau sa fiu, nu numai in ceea ce sunt; ma cunoaste si el in puterea ce este in mine pentru a ma depasi si in aspiratia ce o am in acest sens. Deci ma si intelege. Ma cunoaste precum ma cunosc si eu. Si poate intr-un anumit inteles ma cunoaste mai bine in realele mele posibilitati, asupra carora eu pot face aprecieri gresite. Dar cunoscandu-ma, el ma si ajuta ca sa ies din starea de simpla aspiratie sau de insuficient efort de a ma realiza. Caci cata vreme pana nu ma marturisesc, aspiratia mea de a fi mai mult si mai bun decat ceea ce sunt ramane in mare masura un deziderat anevoie de indeplinit, prin faptul ca ma marturisesc, vointa mea de a depasi ceea ce sunt primeste o mare putere de a se realiza. Cata vreme eu cunoscandu-ma ca ceea ce aspir sa fiu, nu am si puterea de a ma realiza cu adevarat ca atare, celalalt cunoscandu-ma prin marturisirea mea, ca ceea ce aspir sa fiu, imi da si o mare putere de a tinde efectiv spre tinta aspirata. Vointa mea de a ma depasi e o mana intinsa dupa ajutor. Iar primirea marturisirii mele cu intelegere de catre altul, e mana care prinde mina mea intinsa dupa ajutor, ca sa ma scoata din noianul gandurilor ce ma invartesc in loc."

„Amin grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei 18, 18)

„Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23)

Din Sfanta Scriptura.

Vedeti ca si Sfanta Maria Egipteanca dupa toate ostenelile ei cele multe isi afla linistea tot prin taina Sfintei Spovedanii.