|
Va rog sa imi dati un sfat si sa va rugati la D-zeu pentru mine sa ma ilumineze. Traiesc cea mai mare dilema a vietii mele. Parintii mei nu sunt de acord sa mai vorbesc cu prietenul meu (mai ales mama e mai intransigenta in privinta asta)pentru ca nu are situatie materiala, iar matusile lui au fost niste depravate. Eu nu stiu ce vina are prietenul meu ca asta este "zestrea", dar mama mi-a spus categoric sa imi caut pe cineva, ca nu este pentru mine. Eu si prietenul meu am simtit ca suntem facuti unul pentru altul din prima clipa, dar am avut numai reprosuri din partea parintilor din cauza prieteniei nostre, acum sunt la varsta cand ar trebui sa imi intemeiez o familie si ma intreb ca daca le-as spune parintilor ca ma casatoresc cu un baiat al caror familie ei nu o cunosc,oare cum ar mai reactiona atunci? Va rog sa ma ajutati cu sfaturile si rugaciunile vostre.Multumesc anticipat.
|
Citat:
...daca vrei sa fi ajutata cu un sfat OBIECTIV trebuie sa explici situatia ta mult mai detaliat, insa de regula este bine sa asculti de parinti, mai ales daca parintii tai merg regulat la Biserica si se spovedesc. |
Citat:
Eu le tot spun parintilor sa mearga la biserica, caci ei au si obiceiul ca blestema (ma feresc sa nu ii supar sa nu ma blesteme). Eu insist si le tot spun sa se roage pentru mine pentru casatorie, mama este credincioasa, dar tata nu prea. De accea nu le-am mai spus nimic de acest prieten al meu, pentru ca mama mi-a zis ca "nimeni nu o sa ma merite" si acum sunt in strainatate si a fost foarte necajita ca "plec de langa ea si o parasesc". Mi-a spus categoric sa imi caut pe cineva in strainatate si sa ma stabilesc acolo. E usor de dat sfaturi la altii,mi-a spus chiar ca esti fericit acolo unde castigi multi bani, parere cu care nu sunt de acord. Legat de acele matusi, le stie pentru ca au fost consateni cu ele, dar eu cred ca a lua in seama aventurile rudelor este o prejudecata (parerea mea). Acuma tot ma preseaza sa raman in strainatate..., dar le-am spus ca nici aici nu sunt cainii cu covrigi in coada. Nu stiu insa cum mi-oi face ordine in viata personala, poate se vor mai schimba parintii..., astept vreun semn de la D-zeu. |
Citat:
Tu sa te spovedesti si sa ceri sfatul parintilor de la biserica, nu conteaza dc prietenul tau nu este bogat important este sa va iubiti si sa va intemeiati o familie. Doamne Ajuta!:) |
Citat:
Multumesc mult pentru sfaturi, voi merge la biserica imediat ce ma voi intoarce in tara si sa cer sfatul unui preot! Prietenul meu ma asteapta de 9 ani,daca nu era pentru mine s-ar fi casatorit pana acuma, i-am spus si lui ca parintii mei il cred neserios, am fost destul de diplomata, nu i-am spus de matusile sale, i-am spus chiar ca eu nu judec oamenii.Mentionez ca noi locuim in localitati diferite si de 6 ani nu ne-am mai vazut, i-am scris felicitari de ziua lui, totul pe ascuns, fara sa stie parintii si am mai vorbit la telefon. Multumesc inca odata pentru sfaturi! |
Sunt importante rugaciunile parintilor. O rugaciune de la Taina Nuntii aminteste ca "rugaciunile parintilor intaresc temeliile caselor copiilor lor". Nu trebuie sa confundam rostul rugaciunilor cu parerile parintilor.
|
Elena78, ma intrebam ce varsta ai. Poate 30, daca 78 e anul nasterii.
Parintii ne iubesc si ne vor binele, trebuie sa intelegi motivele lor. Daca pana la varsta asta nu le-ai calcat cuvantul, nu ai avut parte de rebeliuni in adolescenta, te felicit. Inseamna si ca sunt obisnuiti sa iti dea sfaturi, iar tu sa le asculti. Cand te indragostesti, insa, multe nu mai conteaza. Din cate spui, nu e asa simpla situatia. Daca il alegi pe el, iti vei schimba mult viata. Vei veni in tara, dupa el. Daca vei constata ca el s-a schimbat- (in 6 ani e posibil!) si nu va mai intelegeti, nu iti va fi prea bine. De aceea acum ai mai multa nevoie de suportul parintilor decat altadata. E un risc pe care ti-l asumi, alegi singura si va trebui sa fii destul de puternica sa suporti consecintele, bune sau nu. As zice sa mai vorbesti cu parintii tai, sa le spui clar ca il iubesti, ca tu ai luat hotararea sa va faceti o viata impreuna, dar ca ai nevoie de suportul lor. Sa vorbesti mai clar insa intai cu baiatul, ce parere are daca vii in tara fara niciun ban, fara zestre de la parinti, doar tu, sa incepeti o viata impreuna? Sau sa-i propui sa vina si el in strainatate. Daca nu te simti destul de puternica sa iti iei viata in maini, e un semn de alarma la varsta asta, ar trebui sa cauti sa devii intai independenta financiar si mai sigura de ceea ce poti face fara ajutorul alor tai, dar sa ramai langa parinti pana atunci. Asa zic si parintii mei: trebuia sa iau pe cineva bogat, cu studii, cu influenta (pile). M-am casatorit cu cel de care m-am indragostit. Nu ne e usor, dar nu regret. Parintii nu ne-au impiedicat, dar nici nu ne-au ajutat. Ii apreciez pe parintii mei ca am primit educatia sa fiu cat mai independenta, chiar casatorita, sa ma pot descurca singura in caz ca ceva nu merge, sa am serviciul meu. Cinic, dar folositor, in ziua de azi. Asa ca te sfatuiesc sa il intrebi pe el ce ar zice daca vii doar tu, fara bani sau serviciu, sa vezi ce zice, dar sa te preocupe si aspectul acesta, sa nu depinzi de el. |
Citat:
|
Rugaciune si iti va da Dumnezeu calea pe care sa mergi. Undeva, se spune in psalm: "Asculta, fiica, si vezi si uita pe poporul tau si casa parintelui tau". Acesta pare un cuvant care nu s-ar potrivi cu ceea ce vrea Dumnezeu cand spune: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta". Insa, eu cred ca atunci cand e vorba de casatorie si de situatia pe care tu ai prezentat-o, consider ca nu mai e cazul sa se aiba in vedere relatia a doua, in loc de relatia prima.
|
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 23:54:04. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.