Semnele apocaliptice
Vânturi rele, pierzătoare,
Amenintă azi mereu
Pe popoarele smerite
Care cred in Dumnezeu.

Bate «Crivătul» năprasnic,
De la Nordul Comunist,
Răspândind în toată lumea
«Dogmele» lui Anticrist.

Din Apus «Austrul» suflă,
Aducând cu el «Progres»,
Care naste necredintă
Si împrăstie eres.

De la Miazăzi mai tare,
«Băltăretul» s-a pornit
Si, lovindu-se de «Crivăt»,
Pe cei negri i-a-nrosit.

Iar la Răsărit de soare
«Calul galben al lui Gog»,
Spumegă si se frământă
Cu «vlăstarii lui Magog».

Toti vrăsmasii cei de moarte
Se ridică mâniosi,
Vrând să piardă Sfânta Lege
Si pe binecredinciosi!

Ucenicii stricăciunii
Forfotesc îngrozitor
Căutând să otrăvească
Pe sărmanul muritor.

Grabnic uneltesc pierzarea
Cei cu duhul «răzvrătit»,
- Si precum se vede, lumea
Nu-i departe de sfârsit. -

Urâciunea pustiirii
Si-a găsit invătăcei,
Care dăscălesc pe oameni
Ca să meargă după ei.

Unele din poeziile Sfantului Ioan Hozevitul sunt profetice pentru viitor..iar altele fac referire la copilaria sa si la vremurile in care a vietuit pe pamant.

Aceasta poezie se afla la intrarea in biserica Manastirii Slanic (Prahova), unde am fost acum 2 saptamani :) Doamne ajuta!

O, OM!


de Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul


O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.



Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curaţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt...cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul sau
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Trăieţti o viaţă...viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!...Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

Foarte frumoasa poezia :)

Sfantul Ioan Iacob este un román autentic, un bun poet, un ortodox si ascet traitor. Chiar daca a adormit, el traieste si este prezent in inimile noastre, ale románilor.

[image=http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Iacob_the_Hozevite/4.jpg]

Observati barba, firele de par ale Sfantului mai sunt inca dupa atatia ani.