In majoritatea satelor din Moldova, in ajunul Bobotezei (5 spre 6 ianuarie) grupuri mai mari sau mai mici de fete si baieti, umbla din casa in casa, pentru a vesti sosirea preotului "cu crucea". Aceasta datina este asemanatoare colindatului cu "Mos Ajunul" de la Craciun. Copiii care umbla cu Chiraleisa (de la grecescul Kyrie Eleison - Doamne miluieste) nu rostesc insa texte versificate ci striga doar "Chiraleisa! Chiraliesa! Chiraleisa!", de trei ori. Rasplata copiilor sint merele, nucile, prajiturile pe care ei le string in traistute, petrecute peste umar. In Bucovina, preotul este insotit si de gospodari care merg cu luminari aprinse pe la casele vecinilor si striga si ei Chiraleisa. Gazda ii primeste in casa, ii serveste cu bucate de post, dupa ce acestea au fost stropite cu agheasma.

Draga Costel la mine in zona nu e asa, nu umbla copiii ci preotul umbla la fiecare casa si o sfinteste!Bine eu sunt din Salaj stiu ca difera mult datina dar vreau sa te intreb daca la voi inca se mai tine seama?de datina,daca se mai practica?

Ea se mai practica in putine sate. Din nefericire multe din aceste traditii nu mai sunt prezente decat la diverse actiuni la Muzeul Satului. Copilul doar atrage atentia prin colind asupra a ceea ce urmeaza sa se petreaca, nu inlocuieste preotul. E un fel de Ioan Botezatorul care pregateste calea - striga, ca cel care urmeaza sa vina sa fie primit.

Eu iti zic ce stiu si la noi tot chiraleisa canta "chiraleisa spic de garu.."dar e preotul da mai de mult erau si ceva copiii imbracatii in alb dar cu timpul sa cam renuntat.

La noi in Suceava si peste tot in jur intotdeaua preotul are cativa baieti care vin inainte strigand Chiralesa ca sa stie oamenii ca vine preotul si sa se pregateasca (sa aprinda lumanarea, sa deschida usa, etc....) Dar nu li se dau nuci si covrigi ci bani. Poate mai demult cand nu aveau oamenii mancare se dadeau covrigi, acum nu. :D

Am gasit si informatia ca 6 ianuarie este ultima zi de colindat. Cu aceasta zi se incheie ciclul sarbatorilor de iarna. Ai dreptate cand spui ca la tine se canta “Chiraleisa, spic de grau”. Sunt zone unde in aceasta zi se colinda, se rostesc cuvintele: „Chiraleisa,/ Spic de grau/ Pana-n brau,/ Roade bune,/ Mana-n grane!“, iar colindatorii poarta la caciuli busuioc, brad, vasc si salcie.

--
 

Mie nu îmi plac deloc aceste pociri ale numelor si cuvintelor. Nici aşa [în original ] , Kyrie Eleison! , nici în română, Doamne miluieşte! .
Ca si cum greci ar striga " Domnailuia!" .
divaolul face tot ce poate sa se evite sensul , ca oameni sa si cunoasca ce graiesc.

Punct ochit,sunsray!
Nici mie nu-mi plac aceste pociri care se mai si inradacineaza ca traditii seculare.
Dom'leiluia!

Poate n-ar trebui sa fim atat de duri. Important este ca preotul sa fie lasat sa ne treaca pragul casei, fie el anuntat sau nu.
In noaptea de Anul Nou, dupa scurta slujba de la biserica, am mers in vizita la niste prieteni, doar asa, sa le spunem "La multi ani!", sa cinstim un pahar de vin si sa ne intoarcem acasa. Acolo mai era o persoana pentru care nu stiam exact de ce, dar aveam o aversiune inexplicabila. Il cunosteam mai demult, nu-mi facuse nimic personal, nu vorbea urat, dar ceva in interiorul meu refuza sa-l simpatizeze. Cu toate astea am cautat sa nu-mi tradez reactia si ne-am lasat convinsi de prieteni sa mai ramanem (oricum, nu erau decat ei si persoana cu pricina). La un moment dat, inevitabil discutia a alunecat spre religie, in special despre vizita preotului dinaintea marilor sarbatori. Atunci, individul, cu un ranjet superior si plin de sine a spus ca el l-a scos afara cu injuraturi pe preotul care tocmai tinuse slujba in noaptea de anul nou, cand a venit la el cu molifta. Fara sa mai tin cont de eticheta, i-am amintit pe un ton destul de dur ca n-ar trebui sa-l mire daca va fi scos in suturi dintr-o anumita gradina, in care i-ar face mare placere sa ramana!...
Atunci am inteles de unde venea acea antipatie aparent inexplicabila. Cred ca intotdeauna exista in noi o aversiune telepatica pentru persoanele cu care nu avem nici un fel de afinitate.
Revenind la subiect, cred ca daca si la noi ar fi fost acei copii care sa vina din timp si sa anunte apropiata vizita a preotului, multe dintre situatiile jenante s-ar evita, si-atunci s-ar sti mai bine care sunt cei care-L primesc pe Dumnezeu in casa lor, si care cei care-I trantesc poarta (usa) in nas.

Nu inteleg textul de mai sus...?!?
Aveti o antipatie pt idul care reprezinta persoana mea?Nici o problema,se mai intampla.Altfel nu-mi explic interventia dvs.

Revenind la topic,trebuie sa repet ca nu-mi plac pocirile limbilor straine,pocire care se intampla de obicei din necunoastere,lipsa de studiu.
Pe langa faptul ca nu inteleg de ce in zona cu pricina,nu se foloseste neaosul"Doamne miluieste!"si este nevoie de acelasi lucru spus in greaca!?!?!
Bine,bine dar nici greaca nu este,caci un grec abia ar pricepe ce spune acel"chiraleisa".
Intelegeti??

Nu discut obiceiul in sine,care este bineplacut si are intentii bune ci discut doar aspectul lui filologic.
Obiceiul este chiar foarte frumos si are si utilitatea ca cineva te anunta de vizita parintelui.