Blestemele
 

Salutare... este o chestiune pe care eu o consider superstiție. Se zice că dacă un părinte de blesteamă poți să pățești lucruri urâte sau chiar să mori. Acum pe bune, oare Dumnezeu chiar permite să pățească cineva ceva numai pentru că un părinte egoist îți dorește să ai parte de chestii neplăcute din cauza invidiei și a întunecimii minții? (sunt și cazuri de genu, nu vă mirați de cele ce scriu). Eu consider toate acestea niște superstiții de babe, care cad numai pe cei ce cred în ele. Voi ce părere aveți?

Pai zicea candva cineva pe aici ceva despre asta.... a da! Asta:

Lucrurile nu stau chiar asa. De aceea este recomandat sa fii mai tot
timpul spovedit si impartasit ca sa ai protectia Duhului Sfant asupra ta.
In momentul cand esti spovedit si impartasit , nu mai ai de ce sa te temi.Blestemul se intoarce la cel care l-a enuntat.

Eu am parerea ca diavolul tine cu orice pret sa-i faca pe oameni sa creada ca nu exista Dumnezeu. Atata de mult tine el la chestia asta, incat e gata de un enorm sacrificiu: e capabil sa ne faca, mai intai, sa credem ca nu exista el, diavolul. Probabil ca o face scrasnind din dintii aceia negri ai lui, fiindca e o fiinta foarte, foarte orgolioasa care ar vrea sa fie adulat si nu ignorat. Dar, ca tactica de etapa, se multumeste cu disimularea.

Imi aduc aminte cum, in 1990, ma inscrisesem in Partidul National Liberal (pacatele tineretii!). La primul miting pe care l-am organizat noi, tineretul liberal din Bucuresti, scandam din toti bojocii: "Nu suntem partide! Nu suntem partide!": aveam carnetul de partid bine ascuns in buzunar.

@Copacel: ca regula generala, spovada si impartasania sunt suficiente pentru imunitatea contra blestemelor. Uneori, insa, este nevoie de slujbe speciale de exorcizare.

Tot nu mi-ați răspuns la întrebare. Eu cred în Dumnezeu.. Dar blestemele mi se par baliverne...

Din cate cunosc eu, n-am auzit niciodata despre blesteme ale parintilor, din egoism. NICIODATA!!! Aici este o capcana in care putem cadea numai fiindca subiectul se vrea... interesant! Este un paradox urat care nu incape in ratiunea umana nici macar din greseala. Daca si numai daca un parinte ajunge sa-si blesteme copilul, se intampla dupa enorm de multa suferinta si umilire din partea progeniturii cu adevarat egoiste. Da, putem vorbi de parinti egoisti care-si abandoneaza copiii sau mai grav, ii omoara, nu fara reale remuscari si strangeri de inima. Sau, mai putem vorbi de egoism atunci cand copilul doreste sa urmeze calea manastirii, iar ei fac orice sa-l impiedice. De fapt nici nu stiu daca aici putem vorbi de egoism sau inselare. Dar despre blestem de la parinte spre copil, din egoism si invidie, este un nonsens iar asa ceva NU EXISTA SUB SOARE!
Parerea mea este o intrebare: de ce abordam subiecte imposibile rational, lasand impresia ca... ele exista?

Atunci nu mai vorbim de blestem, vorbim de altceva si mai grav.

indraznesc sa va contrazic...insami am auzit de cazuri in care parintii isi blastama pe nedrept copii, numai ca nu stiu daca din egoism/invidie sau ca sunt extrem de bolnavi sufleteste, din pacate copii nu sunt insa protejati de sfintele Taine. Concluzia este ca, din pacate, exista asa ceva sub soare si nu putine sunt cazurile.

Daca cineva arunca unui blestem asupra unui om care nu i-a facut vreun mare rau sau daca cineva spune un blestem asupra cuiva pe nedrept (indiferent cine ar fi cel care spune blestemul- preot, parinte, etc), nu cred ca acel blestem isi face efectul, deoarece Dumnezeu nu pedepseste un om pe nedrept!