Secretul Spovedaniei în situaţii critice
 

Doamne ajută!
Aşa cum îmi este stilul, am găsit un alt prilej de a problematiza... altfel spus, de a despica firul în 4 pe o temă care nu mă interesează în mod direct pentru că, în mod evident, îmi va fi imposibil să devin vreodată preot duhovnic. :)
Totuşi, de dragul conversaţiei, voi posta o întrebare care mi-a venit recent în minte: ce ar trebui să facă un duhovnic, dacă un credincios i-ar mărturisi, în Taina Sfintei Spovedanii, ceva ce ar trebui neapărat şi fără întârziere aflat şi de către alţii. De exemplu, dacă unui preot i s-ar mărturisi un ucigaş care, cu totală încredere că secretul va fi păstrat, ar spune că a ucis şi are intenţia de a comite şi alte crime. Într-o astfel de situaţie, preotul duhovnic ar trebui să păstreze secretul (având în vedere faptul că ucigaşul i s-a mărturisit în cadrul Tainei Spovedaniei şi, în plus, a avut încredere să-şi deschidă inima în faţa sa), sau ar avea datoria să-l denunţe pe criminal în faţa autorităţilor, astfel încât să nu mai aibă ocazia să se dedea şi altor tentative de crimă? În primul caz, secretul ar fi păstrat, duhovnicul ar putea gândi că nu şi-a trădat fiul duhovnicesc, dar... i-ar avea pe conştiinţă pe cei care, în viitor, ar mai cădea victime ale celui care şi-a destăinuit clar intenţia de a mai ucide. În schimb, dacă părintele ar lua decizia de a anunţa autorităţile, nu s-ar mai face vinovat de complicitate la crimă, dar... conştiinţa i-ar spune că a trădat o persoană care a avut totală încredere să-i mărturisească toate gândurile sale ascunse, ştiind că Taina Pocăinţei este secretă. În plus, acea persoană n-ar mai avea încredere niciodată să se spovedească sincer, nici chiar atunci când ar ajunge să-şi regrete păcatele şi să tânjească după îndreptare.
Un alt exemplu asemănător, care mi-a venit în minte: ce decizie ar fi bine să ia un duhovnic, în cazul în care un adolescent i-ar mărturisi, în cadrul Spovedaniei, că vrea să fugă de acasă şi să intre într-un clan de drogaţi? Dacă, în acest caz, părintele ar tăcea, tânărul inconştient şi-ar distruge viaţa sau poate chiar ar muri. Totuşi, dacă duhovnicul i-ar anunţa pe părinţii adolescentului că fiul lor are acele planuri grave, ar avea conştiinţa încărcată de păcatul... trădării.
Cum ar putea fi rezolvate aceste situaţii? Până unde trebuie să meargă păstrarea secretului Spovedaniei? Până în situaţii critice?
Presimt că va începe o polemică între cei care vor răspunde... dar nădăjduiesc să fie o polemică interesantă şi constructivă, fără a degenera în conflict. :)

Doamne ajută!

Laura, te simti bine sau ai avut vreo seara mai .."vesela"?

Ce fel de spovedanie e cea la care marturisesti ca ai intentia sa comiti crime sau sa intri intr-un clan de drogati?
De pocainta ai auzit?

Care crezi tu ca ar fi relatia dintre pocainta si spovedanie?
Suna vreun clopotel acum?

De obicei cel ce vrea sa comita in continuare alte fapte nu ajunge la spovedit. Chiar daca se intampla preotul nu-i va da dezlegare, deci e ca si cum nu s-a spovedit. Daca e sa o luam asa juridic, ce va face nu face parte din spovedanie, deci poate preotul sa spuna la politie ce vrea sa faca, fara sa tradeze ceva.

Preotul trebuie sa tina secretul spovedaniei, este o taina nu? chiar daca preotul ar fii prieten cu un politist sau judecator etc , el tot trebuie sa tina secretul spovedaniei, deasemenea si crestinul care se spovedeste trebuie sa tina secretul spovedaniei.

Da, sigur că, în mod normal, o persoană care are intenţia de a comite fapte foarte grave nu va merge la duhovnic, din simplul motiv că nu va crede în Tainele Bisericii.
Totuşi, presupunând prin absurd că s-ar ivi astfel de situaţii... ce-ar fi moral să aleagă preotul duhovnic?
Tind să cred că etic ar fi să păstreze secretul celui ce i se destăinuie... pentru că acela a avut totală încredere în el; dar dacă acela chiar pune în practică faptele pe care le are în minte? Dacă duhovnicul nu reuşeşte să-l convingă să renunţe la planurile lui necreştineşti? În acest caz, preotul va fi împreună-răspunzător, complice chiar, cu cel pe care, în mod conştient, l-a protejat. Pe de altă parte, dacă-l va denunţa pe "credinciosul" în cauză, preotul va regreta întreaga sa viaţă faptul că a trădat încrederea unei persoane care şi-a deschis inima în faţa lui, considerându-l drept părinte spiritual. :)
Sigur că, în astfel de situaţii, preotul nu l-ar dezlega pe un astfel de penitent, dar, oricum, acela şi-a destăinuit cele mai ascunse gânduri, iar preotul nu-i poate trăda încrederea într-un mod atât de grav.
Foarte complicată problemă... Bine că nu voi fi duhovnic. :) :)
Acum vorbind serios, ajungem din nou la opinia Sfântului Antonie cel Mare potrivit căreia cea mai mare virtute, după cele teologice, este dreapta socoteală (discernământul duhovnicesc/ darul deosebirii duhurilor).
Să ne dăruiască Dumnezeu acest minunat dar spiritual!

Poate că, în orice situaţie, avem datoria de a urma îndemnul atât de înduioşător al Sfântului Isaac Sirul: "Când îl vezi pe fratele tău păcătuind, acoperă-l cu mantia iubirii tale".
Totuşi, acest îndemn, pe care suntem datori a-l asculta atunci când cineva păcătuieşte împotriva noastră, mai este, oare, la fel de creştinesc, dacă vedem un frate păcătuind împotriva altora? Oare nu cumva, în acest caz, incomparabil mai important este să-i luăm apărarea celui nedreptăţit, chiar prejudiciindu-l mai mult mau mai puţin pe cel care a păcătuit?....

Tradarea secretului spovedaniei
 

SPERAM SA CITEASCA SI PREOTII!
"Canonul 34 Vasile cel Mare și 28 Nichifor Mărturisitorul impun secretul spovedaniei pentru că rostul tainei este de a curăți păcatele credinciosului nu de a le divulga de a provoca scandalul sau de a-i supune judecății oamenilor. În spovedanie se întâlnește spovedania omului cu judecata lui Dumnezeu și judecata lui Dumnezeu trebuie să biruiască.[...] Articolele 983-985 din Codex Jurici Canonici interzic divulgarea secretului spovedaniei, și preotul este pedepsit cu caterisirea. Temeiul scripturistic al secretului spovedaniei este textul de la Isus Sirah 19,10- Ai auzit vreun cuvânt? Să moară odată cu tine! "
Cititi si din: http://www.scribd.com/doc/51097369/16/c-Secretul-spovedaniei[/COLOR]
c. Secretul spovedaniei „[...]Nici chiar pentruscopuri utile pentru penitent nu are drept duhovnicul să comită o astfel de indiscreţie.
Astfel, el nu trebuie săpună la curent, nici pe părinţii tânărului penitent despre cele aflate în scaunul de mărturisire”. Duhovnicului nu-i este iertat a destăinui păcatele aflate nici chiar în faţa autorităţiilor, oricâte presiuni s-ar face asupra sa, ducând chiar la pierdereavieţii. „A muri apărând sfinţenia Legii, este adevărată slavă şi dobândirea Împărăţiei”. Violarea secertului mărturisirii constituie un delict în legătură cu exercitareaputerii sfinţitoare a preotului. De aceea, aceastădivulgare a fost interzisă prin cele treicanoane menţionate anterior. Ca o continuare a lor, „legiuirile binzantine prevedeauacelaş delict”
.Este foarte important ca în cuvintele sale îndemnătoare pentru Spovedanie sălamurescă credincioşii asupra obligaţiei sale absolute de a păstra secretul celor mărturisite. Atragerea atenţeiei asupra acestei îndatoriri sfinte unor credincioşi, chiar întimpul actului mărturisirii, poate avea darul unei destăinuiri totale, fara nici un secret. ..."
CONCLUZIE: Numai Lui Dumnezeu este a judeca! DECI, nu noua oamenilor si cu atat mai putin, duhovnicului, care este doar un martor.