În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 448153)

În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 448153)

Printre cele mai bune surse de enzime se numără cele 12 superalimente descrise de dr Gillian McKeith: germenii, seminţele de in, meiul, lucerna, aloe vera, orzul verde, pătrunjelul, quinoa, algele marine, ştevia, floarea-soarelui, algele sălbatice verzi-albastre. Dintre acestea se remarcă germenii din seminţe de legume sau cereale. Germinarea duce la o predigerare a seminţei, făcînd ca vitaminele, mineralele, enzimele să fie mai uşor asimilate de organismul uman. În afară de enzime, cele 12 superalimente sînt bogate în vitamine şi minerale, conţin o cantitate mare de proteine şi au foarte puţine calorii.

Dr Gillian McKeith atrage atenţia că enzimele sînt distruse dacă fierbem, coacem, prăjim, înăbuşim sau chiar congelăm fructele şi legumele. De asemenea, alimentele fast-food, rafinate sau cele pregătite la cuptorul cu microunde sînt sărace în enzime şi substanţe nutritive. Lipsa enzimelor din dietă provoacă tulburări gastrointestinale: indigestie, arsuri stomacale, gaze, balonare, crampe, constipaţie, sindromul colonului iritabil, oboseală cronică şi carenţe de vitamine şi minerale.

În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 448153)

[font=Arial]
Dr Gillian McKeith atrage atenţia că enzimele sînt distruse dacă fierbem, coacem, prăjim, înăbuşim sau chiar congelăm fructele şi legumele.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 448165)

Numai că dr. McKeith disimulează faptul că aceeaşi soartă o au proteinele în mediul acid din stomac. Acolo suferă denaturare acidă, adică îşi pierd structura lor spaţială. Pe urmă, şi-o pierd şi pe cea moleculară, legăturile dintre aminacizii care, înlănţuiţi unul de altul, formează proteina sunt atacate încă din stomac, proces care continuă în mult mai mare măsură în intestin, de unde se absorb numai aminoacizii, întocmai cum de la o construcţie veche recuperăm numai cărămizile în stare izolată unele de altele, şi nu conglomerate de cărămizi.

În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 448207)

Din cîte ştiu, mîncarea ajunge în stomac unde rămîne în zona superioară pentru 30-45 de minute. Acolo are loc prima fază a digestiei, după masticaţie să spunem.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 448266)

Nu există o distribuţie "de sus în jos" a alimentelor în ordinea sosirii. Poate la rumegătoare, care au un stomac (de fapt, nişte stomacuri) cu totul speciale. Există, însă, o distribuţie concentrică, în sensul că alimentele care sunt mai demult acolo sunt mai aproape de pereţii stomacului. Interesant este că această importantă descoperire a fiziologiei a fost făcută de un...student. El a avut ideea, genial de simplă, să dea animalelor de laborator să mănânce mâncare colorată. Mai întâi în verde (să zicem), apoi în roşu, pe urmă în albastru. După sacrificare, excizia stomacului, îngheţare şi secţionare în felii, distribuţia culorilor era concentrică, cum ar fi şanţurile unui disc: verdele la margine, roşul la mijloc.

Dar noi nu digerăm folosind enzimele din alimente, ci folosind enzimele produse de glandele salivare, stomac, pancreas, etc. Enzimele noastre atacă legăturile dintre moleculele complexe din alimente, făcându-le molecule mai simple, mai mici, care vor putea fi absorbite prin pereţii intestinali.

Nu mai credeţi chiar tot ce spun tot felul de extremişti ai alimentaţiei. Aşa cum există un extremism religios, există şi un extremism în alimentaţie, cu pretenţii ştiinţifice. În fond, oamenii de ştiinţă sunt la fel de expuşi ataşamentului iraţional faţă de nişte teorii ca toţi ceilalţi oameni. Valoarea postului este în altă parte decât în enzime. Noi nu postim fiindcă trebuie să ne curăţim vintrele din când în când, ci fiindcă aşa a făcut Cristos, fiindcă aşa au făcut sfinţii Săi, fiindcă aşa ne cere Biserica să facem.

În prealabil postat de windorin (Post 448199)

Important in alimentatie !
Sa renuntam la painea de cumparat (franzela). Potrivit marturiei celor care au lucrat la fabrica de paine, aceasta este otrava curata. Cititi ingredientele de pe franzela ambalata, sunt de intristare. Faceti paine in casa. Timpul solicitat este foarte mic, iar bucuria ce insoteste lucrarea painii este minunata. Ea imbie la rugaciune. In foarte scurt timp, facerea painii va deveni pasiune. Acesta este un pas important, spre hrana vie. Din pacate insa, comoditatea va creste inca productia de franzela... si aparitia bolilor.

Eu fac paine in casa, de aproape un an de zile. Pe cat de usor, pe atat de odihnitor si de sanatos.
Chiar daca este coapta la foc, aceasta paine este cu mult mai sanatoasa, ea putand insoti in mod prietenos alimentele crude.