O cauza
 

http://www.crestinortodox.ro/diverse/ce-sens-invierea-124505.html
Cei mai multi oameni se comporta ca niste roboti in biserici, dar si in afara lor. Nu stiu, nu pot sau nu vor sa se indrepte spre spiritualitate.
Pentru cei care vor dar nu stiu cum sa dea un sens religiei noastre, poate ca ar fi de folos ca preotii sa explice care este structura omului, ce este sufletul, cine suntem, unde mergem, care este rostul nostru etc., in cuvinte care pot fi pricepute de minte. Biblia este plina de simboluri pe care mentalul nu le poate descifra singur. Abia dupa o astfel de intelegere, cunostintele dobandite vor putea fi recunoscute in textele crestine si in ritualuri. Altfel, cand li se va vorbi de suflet oamenii nu vor intelege nimic pentru ca ei nu stiu cum sa si-l reprezinte.

Intreaga Scriptura pune accentul pe structura omului, pe cunoasterea de sine a omului, doar mesajul lui Hristos se adreseaza sufletului, El patrunde si-l hraneste cu toate harurile Sale. Desigur,nu toti preotii au simtul esentialului si intelepciunea de a face o miscare intre detaliu si sens, nu toti dubleaza cuvantul Evangheliei pe care-l citesc cu o predica pe masura, pentru care ai nevoie de har, insa mai exista si exceptii. Daca unii dintre ei ar renunta la improvizatiile duminicale si ar relua cuvantarile lui Bartolomeu Anania (sensul vietii, sensul mortii, suferinta asumata, apa vie, sufletul tau etc.), de exemplu, am castiga cu totii inca un pas spre fericirea invierii launtrice.

Preoţii fac acest lucru cu precădere la predică. Marea majoritate a ce am învăţat vine nu din cărţi, ci din viu grai: ascultând cu atenţie predicile. Chiar şi acum, când am depăşit etapa unor cunoştinţe fundamentale, încă descopăr multe lucruri noi la predică. Preoţii au un dar minunat de a arunca mereu o lumină nouă, cu toate că pericopele biblice sunt, an după an, aceleaşi.
Deci, părerea mea e că, dacă cineva spune că nu a înţeles "ce este sufletul, cine suntem, unde mergem, care e rostul nostru", acela nu şi-a îndeplinit datoria de a merge duminică de duminică la slujbă, ori, dacă a fost, în timpul predicii se lega la şireturi.

ai dreptate prietene! Intotdeauna preotul la predica explica pasajul Scripturii citit in cadrul Sf. Liturghii si nu numai. Cine este atent invata multe. Ci nu...Parintele Ionel Buga are o vorba: inviem atat cat intelegem! Cine il opreste pe crestin sa-i ceara explicatii preotului in legatura cu ceea ce nu intelege din Biblie? Doamne ajuta!

Bine marturisit. Sfantul Simeon Noul Teolog spunea ca: "Orbul cand isi loveste piciorul de piatra simte; mortul, nu". Sunt multi morti vii in zilele noastre.

Optiunea omului de a se apropia de Dumnezeu tine de vointa sa. Nimeni nu-i interzice sa depaseasca starea de comoditate si sa iasa din ignoranta. Are atatea moduri si mijloace sa o faca. Iti spun sincer ca eu am intalnit preoti care fie in predica lor, fie la taina spovedaniei, s-au straduit sa raspunda la intrebarile scrise mai sus. In zilele noastre avem acces la multe scrieri ala Sfintilor, sunt comentarii si expicatii ale Scripturii, lamuriri in diferite probleme ce tin de religie. Cine este interest de suflet, nu poate sa spuna ca nu a avut unde sa gaseasca raspuns la intrebarile sale. Trebuie doar sa vrei si Dumnezeu ajuta.

Da. Nimic mai adevarat. Fa tu un pas spre Dumnezeu, ca El face zece. Fiecare zi aduce cu ea invataturi noi care raspund si cine suntem si de unde venim si cum primim sau refuzam harul lui Dumnezeu. Dar... e greu. Timpul se scurge intr-un ritm pe care se pare ca fara Dumnezeu, nu-l putem controla si valorifica, iar inchinarea la idoli (orice activitate inafara celor bineplacute lui Dumnezeu) ne umple toata lista de prioritati...
Pentru unii Invierea inseamna cateva minute in fata bisericii, si "luarea Luminii" intre doua telefoane, dupa care discoteca, distractie, gratare, manele etc.
Pentru altii, mai putini, impartasirea bucuriei sfinte in biserica, impreuna cu alti confrati, pana dimineata cand primesc binecuvantarea parintelui si pasca de Pasti.
Ieri am constatat chiar si la cineva in varsta si foarte obisnuit cu biserica si cu posturile, o usoara nedumerire: "Pai cum adica sa ne bucuram cu totii la fel, si cei care am tinut post, si cei care nu am tinut? Daca bucuria ii este ingaduita in mod egal si celui ce se osteneste si celui caruia nu-i pasa, unde-i rasplata?"
O spun mereu, tocmai pentru ca eu insumi am ramas corigent si repetent multi ani la rand: oare cate lectii trebuie sa primeasca omul ca sa inteleaga ca Dumnezeu inseamna dragoste, mila, blandete, sacrificiu si ca asteapta de la noi exact acelasi lucru.
Omule, tu, care astazi ai venit in al XI-lea ceas la lucrul viei si ai primit la fel ca cel care a dus greul si arsita zilei, nu-i asa ca maine vei veni si tu de dimineata? Sau vei astepta iarasi pana la al XI-lea ceas si vei merge la un alt stapan? Daca ai un talant, oare cum il vei inmulti daca in fiecare zi il ingropi adanc in pamant?

dar v-ati gandit ca moartea Domnului are o importanta poate mai mare decat invierea, deoarece prin jertfa Sa pe cruce avem posibilitatea de a ne fi iertate pacatele?

prin astfel de rationamente unii afirma ca Nasterea este mai importanta decat Invierea.
pentru ca daca nu se nastea ...

asta e ca intrebarea pe care mi-o puneam cand eram copil: cine e mai important in actul procrearii? barbatul sau femeia?

Nu exista „moartea” mai importanta decat „Invierea”, pentru ca cele doua nu pot fi despartite, nu poti rupe relatia dintre motiv si scop; taina Crucii e indreptata spre inviere. Daca insusi Mantuitorul n-a despartit suferinta si moartea Sa de taina Invierii, de ce am face-o noi?

Ati pus punctul pe "i". Coborarea ontologica a Cuvantului in randul persoanelor umane (de la nastere pana la inaltare) intru mantuirea noastra e importanta, Iisus Hristos solidarizandu-se cu omul in viata, in moarte si in viata de dupa moarte.