Iertarea pacatelor ca urmare a milosteniei?
 

Versetul de la Luca 11, 41: "Dati inca milostenie din cele pe care le aveti, si iata, toate va sunt curate".

Cuvintele "toate va sunt curate" au fost intrepretate ca primire de iertare a pacatelor.

Si in cartea Tobit intalnim ceva asemanator: "Da milostenie din cele ce ai si de la nici un sarac sa nu-ti intorci fata ta, si atunci nici de la tine nu se va intoarce fata lui Dumnezeu. Când ai mult, da mai mult; daca ai putin, da mai putin, dar nu pregeta sa faci milostenie. Si iti vei adauga prin aceasta vistierie bogata pentru zile grele. Ca milostenia izbaveste de la moarte si nu te lasa sa te cobori in intuneric" (cap. 4, 7-10).

Stim ca este importanta taina spovedaniei pentru primirea iertarii pacatelor, dar o idee de genul ca milostenia aduce iertarea pacatelor poate duce la anularea spovedaniei. Astept pareri.

Amandoua contribuie la mantuire. Cum sa anuleze milostenia spovedania? Fiecare din ele consider ca este o taina (in taina facem milostenie, iar spovedania este o taina -"ca nu voi spune vrajmasului Tau taina Ta").

Aveti grija ce scrieti, ca pe unii ii poate sminti.

Cred ca Costel se referea la faptul ca din aceste versete cineva isi poate intemeia oarecari pareri gresite, in sensul ca-si va spune siesi "daca fac milostenie, atunci nu mai am nevoie de spovedanie".

Dar mai departe, trebuie sa recunoastem ca harul lui Dumenzeu ni se impartaseste nu doar prin Sfintele Taine, ci si prin toate faptele noastre bune. De remarcat este ca Hristos separa pe cei care merg in viata vesnica de cei care merg spre moartea vesnica tocmai pe criteriul milosteniei ("flamand am fost si mi-ati dat sa mananc, gol am fost si m-ati imbracat...").

Exista o conceptie mecanicista asupra lucrarii Tainelor, care vine dintr-o conceptie juridica asupra mantuirii. Aceasta conceptie este combatuta fara exceptie de Sfintii Parinti, si bine este sa o combatem si noi, asa cum ati facut si dumneavoastra, socotind milostenia o "taina".

In sensul cuvintelor lui Costel, as zice ca spovedania fara milostenie este seaca, dar nici milostenia fara spovedanie nu duce prea departe.

La fel de importanta pentru iertarea pacatelor stim ca este Taina Sfantului Maslu, dar acest lucru nu anuleaza necesitatea Tainei Marturisirii. Nicio Taina nu o face de prisos pe o alta.

Nici milostenia nu poate anula Spovedania, desi ne poate aduce iertarea pacatelor, sau, mai bine spus, milostivirea dumnezeiesca. Mantuitorul ne spune, in acest sens, pe "Muntele Fericirilor": "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui."

Desigur, nu trebuie sa avem impresia ca Dumnezeu actioneaza mecanic, in virtutea unei "legi a talionului". Sunt milostiv, Dumnezeu imi raspunde cu milostenie. Milostenia noastra, aduce cu sine mila lui Dumnezeu mai ales atunci cand se aseamana milostivirii dumnezeiesti, cand este lucrata in mod liber, in virtutea iubirii de aproapele si de Dumnezeu.

Soaree, ca amandoua contribuie la mantuire stiu. Doream sa aflu altceva, poate nu m-am facut eu inteles. De pilda iertam greselile semenilor, asta duce si la iertarea pacatelor noastre din partea lui Dumnezeu. Cred doar ca sunt mai multe chipuri prin care omul poate primi iertare de pacate. Iar aceste chipuri nu anuleaza taina spovedaniei. Dar astept in continuare alte puncte de vedere.

Da, acest lucru doream sa-l spun. Ca si cu versetul: "Daca veti ierta fratilor vostri din inima pacatele lor, si voua va va ierta Tatal vostru pacatele voastre (Matei 6, 14)". Cel ce a iertat pacatele semenilor isi poate spune ca nu mai are nevoie de spovedanie, ca si Dumnezeu i-a iertat lui pacatele. Lavrentiu, multumesc pentru completare.

Făcând doar milostenie, fără să mergi la spovedanie, poate că păcatele îți vor fi iertate, dacă o vei face cu dragoste.

Însă spovedania nu înseamnă doar iertare, ci și îndreptare. Pentru că ne mărturisim păcatele cu hotărârea de a nu le mai repeta. În măsura în care și reușim aceasta, la următoarea spovedanie vom avea alte păcate de mărturisit, pe măsura înaintării noastre în pocăință.

Îmi place foarte mult textul de la Isaia 58:

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Citeam în Pelerinul rus că iertarea de păcate se primeşte la fiecare rugăciune a noastră, dacă avem suficientă credinţă pentru a cere şi primi mila Domnului. Ce-i drept, păcatele sînt de multe feluri, de gravităţi diferite, deci tainele spovedaniei şi împărtăşaniei nu îşi pierd sensul. Probabil că pentru păcatele strigătoare la cer sau pentru cele împotriva Duhului Sfînt este neapărat necesară mijlocirea preotului prin spovedanie. Vreau să subliniez că rugăciunea particulară de iertare are ca scop iertarea atunci, pe loc, altfel pentru ce ne-am mai ruga în lipsa preotului, pentru o împăcare viitoare cu Dumnezeu?

Poate mă înşel, corectaţi-mă dacă greşesc.

Milostenia in numele lui Hristos presupune o anumita asezare sufleteasca. Desi are sufletul impovarat de multe pacate, omul care raspunde prin milostenie semenilor sai, dar mai ales acelora care i-au gresit, primeste binecuvantarea lui Dumnezeu.

De aceea, omul care daruieste din suflet, este intotdeauna cu un pas mai aproape de vederea propriilor pacate, de pocainta, decat cel a carui inima nu vibreaza la nevolile aproapelui sau. In acest sens, milostenia mijloceste calea inimii catre starea de pocainta, mijloceste calea catre iertarea pacatelor.

Am citit acest fir de discutie si sunt putin tulburata. Pana la urma cum considera Bo ca ne sunt iertate pacatele? Caci, daca ne uitam cu sinceritate inauntrul nostru, acesta este printre cele mai puternice motive pentru care oamenii se apropie de Dumnezeu: nevoia acuta de iertare, de a arunca din spate povara de pacate adunata intr-o viata de om.

Deci, ce ar trebui sa facem practic ca sa fim iertati si cum putem sti daca am fost iertati?