Fie ca vrem sau nu sa credem , noi avem nevoie de Mantuitorul Iisus Hristos pt a ne mantuii, noi avem nevoie de iertarea Lui si de mantuirea data de El, ce facem noi in acest sens?? discutam vrute si nevrute pe acest forum, dar cat de mult ne pasa noua de adevaratul si cel mai important scop al nostru, mantuirea prin Hristos? cat de apropiati suntem de El, ce loc ocupa El in inimile noastre, cat de des ne apropiem de Trupul si Sangele Lui? sa zicem fiecare dintre noi, unde este Hristos in inima noastra??

Este foarte adevarat ca avem mare nevoie de iertarea si mintuirea date de Domnul Nostru Isus Hristos,si tot atat de adevarat este ca foarte multora dintre noi ne pasa si dorim cu adevarat mintuirea prin Hristos si parerea mea este ca prin credinta si piosenie sintem linga Isus si ca prin faptele noastre zilnice,prin rugaciunile zilnice il avem pe Isus Hristos tot timpul in inimile si sufletele noastre.

ceea ce pot spune cu siguranta este ca daca Il ntalnesti o data pe iisus nu mai poti trai fara dragostea pe care E ti-o ofera.atunci cand ma simt aproape de El simt ca nimic din cele pamantesti nu mai sunt imoportante si sunt doar lucruri trecatoare.insa atunci cand pacatuiesc Il perd si pe iisus chiar daca El niciodata nu ma lasa.si incep din nou lupta de a-l recastiga.

Adevarat graiesti sora.

Doamne ajuta.

HRISTOS TREBUIE SA FIE IN INIMA TUTUOR . Dar ca sa spui ca il ai pe Hristos in suflet ,trebui sa faci si ceea ce ne cere Hristos . Vorbe putine si fapte multe , asta ne cere .Ajuta pe cel de langa tine ,da o bucata de paine celui care ii este foame ,un pahar cu apa celui care ii este sete si o haina celui dezbracat . Gresesc ? Daca eu nu fac aceste lucruri ,mie rusine sa vorbesc despre ele . Daca vreti credeti ,daca nu ,nu ,Hristos stie mai bine ceea ce fac si ce nu fac. Nu am izgonit de la usa mea ,niciodata , pe un om ,care imi cerea o bucata de paine ,un pahar cu apa sau ceva de imbracat . Cunosc multe persoane care nu fac aceste fapte crestinesti si le este rusine sa stea de vorba cu cersitorii .

Toti oamenii de pe pamant au nevoie de Domnul Nostru HRISTOS dar si noi trebuie sa facem ceva in privinta asta, noi cei care stim cu adevarat de existenta FIULUI DUMNEZEULUI CEL PREA INALT.Este bine sa ajuti oamenii care o duc greu din punct de vedere material dar ei au nevoie mai mult de cuvantul care este in Biblie iar pe acesta putini oameni il impart cu ceilalti.Biserica face un lucru bun ca invata pe oameni Biblia.Dar totul depinde de fiecare ce vrea de la viata pe care o duce.
Cate odata ma intreb daca toti oamenii de pe pamant ar crede in Domnul Nostru HRISTOS oare cum ar fi, cred ca ar fi foarte frumos pe pamant.

te inteleg foarte bine soro.este asa de greu cand simti ca il pierzi pe Hristos cand pacatuiesti, desi El este tot langa tine.nu cred in fanatismul religios, dar cred ca fiecare, pana si cel mai mare ateu are nevoie de Dumnezeu.eu nu stiu unde as fi fost acum daca nu as fi primit atata ajutor de sus, desi nu am meritat niciodata.

"trebuie sa-i iubim pe toti, sa-i acceptam cu defectele lor, asa cum si Hristos procedeaza si cu noi."

Bineanteles ca trebuie sa-i acceptam, sa ne pese de ei, Hristos se regaseste in fiegare amarat, oropsit si nevoiasi, insa niciodata nu trebuie sa acceptam pacatul si erezia de dragul "reconcilierii", vine vremea cand chiar trebuie sa dam pacatul in vileag, si sa urmam intodeauna sintagma "urati pacatul, dar iubiti pacatosii"

Hristos ne-a facut vii, pe noi cei ce eram morti in pacate, in poftele trupului zaceam si umblam rataciti ca niste oi, El ne-a chemat cu glas bland de pastor, ne-a primit in turma Lui, ne-a numarat intre oile Lui, a luat vina noastra a tuturor asupra Sa, si a fost strapuns pentru faradelegile noastre, si noi..noi cei de azi? noi il respingem, il batem si vrem sa ne drscotorosim de El pentru ca iubim mai mult intunericul decat lumina si mai mult lumea decat pe Domnul,
"Doamne Iisuse Hristoase, mai milostiveste-te spre noi, mai indura-te de noi, te-am parasit Doamne , nu ne parasi, am iesit de la Tine,iesi in cautarea noastra si fa-ne sa intelegem ca fara Tine suntem morti in trairea noastra, ca fara tine suntem pierduti in numarul faradelegilor noastre, si ca fara Trupul si Sangele Tau nu ne putem curatii de trairea noastra pacatoasa, da-ne Doamne calauzire, sprijun si directie ca sa putem cauta spre Tine in toate zilele vietii noastre" Amin

Simt ca am trait pana nu demult fara sa vad, ca o oarba. Acum inteleg perfect de ce se spune ca treci de la intuneric la Lumina cand te convertesti (sufleteste). Cred ca Hristos a stat totdeauna langa mine, si atunci cand am bantuit oarba prin viata cred ca am trecut de multe ori pe langa El fara sa-l vad, insa El, Indelung-Rabdatorul, m-a asteptat, m-a ocrotit (cand eu L-am alungat cu pacatele mele) si in cele din urma a gasit o portita in sufletul meu...si a intrat...
Multumesc Doamne pentru Iubirea Ta de oameni si indelunga rabdarea Ta!
Miluieste-ma Doamne, ca am gresit tie!