Bucuria crestina
 

Bucuria este una dintre cerintele cele mai de seama ale vietii omenesti. Dupa ea alearga sufletul omenesc, dupa cum alearga cerbul dupa izvoarele apelor cristaline. Suntem facuti pentru bucurie precum suntem facuti pentru viata, caci viata fara bucurii este intunecata, apasatoare si pustie".

Credinta noastra ortodoxa este "izvor de bucurii", crestinismul ortodox fiind "religia bucuriei". Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus ucenicilor sai: "Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 15, 11).

Starea de bucurie duhovniceasca este o rugaciune continua. Inseamna sa apartii mai mult cerului decat pamantului. Caci oricare ar fi motivul intristarii crestinului aceasta este de la draci, ne spune parintele arhim. Arsenie Papacioc. Suntem fiinte rascumparate de Dumnezeu, avem pe Dumnezeu in inima noastra, avem putere de a ne sfinti, de a ne indumnezei, de a deveni fii ai lui Dumnezeu dupa har, si de a mosteni viata si bucuria cea vesnica.

"Bucurati-va si va veseliti...", ne spune Mantuitorul. Bucuria noastra, a crestinilor, e de la Domnul. O dobandim in masura in care nu mai avem bucurii proprii, ci aproapele devine bucuria noastra.

Pentru Sfantul Serafim de Sarov numarul oamenilor pe care i-a cunoscut, a reprezentat tot atatea prilejuri de a se bucura. "Hristos a Inviat, bucuria mea!", era salutul sau de toate zilele.

Mai spunea Parintele Arsenie ca in starea de tristete produsa in suflet isi face cuib diavolul si isi cloceste ouale.

E de retinut indemnul sau: Când sunteti tristi, gânditi-vă la lucrul ăsta: "Stai, că este ceva drac aici!" Si nu acceptati.

problema noastra celor de trei ori pacatosi: oare suntem capabili sa traim bucuria sfintilor?eu cerd ca nu,suntem prea departe de ceia ce ar trebui sa fim.oare cind copilul nostru ne cere ceva si nu putem sa ii oferim[lucruri simple] si zice:de ce nu-mi dai caci cutare a primit de la ai lui?atunci traiesti doua drame a ta si a copilului.nici tu nu ai vina si nici el, poate sistemul.aceste dureri se multiplica in unele situatii,si pe cind sa ne bucuram apare alta si atunci traim o drama continua mai mult sau mai putin intensa.acuma asteptam si noi un izbavitor precum poporul lui israel.singura bucurie ce a mai ramas si cu care ne mai indulcim este aunci cind Domnul lucreaza in favoarea noastra si ii simtim lucrarea.
Pacea Domnului peste voi si Domnul sa va-n-bucure.Amin.

Bucuria crestina
 

Bucuria crestina incepi sa o simti cu adevarat atunci cand il vezi pe Dumnezeu
pretutindeni, in firul de iarba ce se iteste la soare, in gazulita mititica ce se
urca pe el, in bobocul de floare ce se desface sau pe chipul aproapelui ce vine
catre tine. In lucrurile mici, in cele simple, in cele smerite il vei afla in primul
rand.
Har, smerenie si jertfa de sine.

In Facere intalnim urmatoarea precizare facuta dupa ce Dumnezeu nu a cautat spre jertfa lui Cain. Acesta din urma s-a intrista iar Dumnezeu il intreaba "pentru ce s-a posomorat fata sa".

Acelasi amanunt surprins de Parintele Arsenie apare aici, in cuvintele pe care Domnul le adauga: "Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!"

E bine ca se dau diferite interpretari bucuriei. Dar cel mai ziditor cred ca ar fi sa dam exemple cand am fost cuprinsi de bucurie.

In cadrul unei conferinte, un student l-a intrebat pe Parintele Teofil Paraian daca nadajduieste sa-si recapete vederea in lumea aceasta. La aceasta intrebare Parintele a raspuns: "Nu. Si daca in Imparatia Cerurilor Dumnezeu imi va spune "Tu sa ramai asa cum esti", eu i-as raspunde strigand "Slava Tie, Doamne, Slava Tie!".

Ramai fara cuvinte. Un om care nu a vazut niciodata, nu se arata suparat, ci mai mult, spune ca daca asa vrea Dumnezeu, ca el sa ramana si "dincolo" nevazator, nu-i ramane decat sa-L slaveasca. Nu face asta din inconstienta, ci din faptul ca se hranea cu Bucurie.

Asa ca cel ce doreste sa ajunga la bucurie, poate ajunge, numai cu conditia ca el sa traiasca intr-un mod placut lui Dumnezeu. Nu exista om care sa implineasca voia lui Dumnezeu si sa ramana lipsit de bucurie.

Eu de regulă sunt bucuroasă, dar uneori am nişte căderi, încep să plâng, să văd tot răul din viaţa mea. Asta din cauză că mă simt cam singură, socializez foarte greu, deşi eu aş vrea să vorbesc cu mai mulţi oameni şi să am mai mulţi prieteni. Încerc să nu mă gândesc tot timpul la asta, să mă gândesc la Dumnezeu, să fiu optimistă, dar am momente când îmi amintesc de situaţia asta şi încep să plâng.

spune te rog despre ce bucurie vrei sa spui,din ceia ce ai scris eu inteleg caci este mingiierea Duhului Sfint cea ce face pe crestin sa plinga instantaneu si sa spuna fara sa vrea: Doamne nu sunt eu cel ce merita bucuria aceasta!.cuvintele ramin sarace in descrierea acelor clipe de inalta fericire.


Domnul si Maica Domnului sa fie cu voi.Amin.