Inmultirea talantilor
 

Buna,

Am o intrebare cu privire la inmultirea talantilor de catre fiecare dintre noi: de unde stim ca ii inmultim cat trebuie, asa cum s-ar cuveni? Unde este limita intre ceea ce trebuie sa facem pentru ceilalti si ceea ce trebuie sa facem pentru noi insine?
Multumesc anticipat pentru raspunsuri :)

Sabina

Dupa roadele efortului depus de tine poti OBSERVA CLAR daca ti s-au inmultit talantii.

Multumesc pentru raspuns, Andrei. Cu privire la roadele eforturilor depuse, mai am o nelamurire: prin toate actiunile mele de pana acum, mi-am dat seama ca nu pot schimba mare lucru in bine in jurul meu. Incerc sa fac bine altora - nu pentru vreo rasplata ulterioara, nu pentru ca se spune ca asa trebuie, ci pentru ca asa simt ca e datoria mea morala fata de umanitate; si totusi... atat de greu se schimba lucrurile in bine, incat ajung uneori sa ma intreb daca nu fac ce si cat trebuie. Si nu stiu daca nu cumva ni se ia in nume de rau daca nu facem si mai mult decat facem deja pentru cei din jurul nostru.

Poate si pentru faptul ca cei carora incercati sa le faceti bine se complac in raul lor.

Da, asta este unul dintre motivele pentru care nu putem face indeajuns de mult bine. Stiu pentru ca si pe mine au incercat sa ma ajute altii cand eu nu doream acest lucru si a trebuit sa mi se lumineze mintea ca sa constientizez ceea ce trebuie sa schimb in ce ma priveste.
E dureros sa constati cum unii oameni nu doresc sa fie ajutati si se adancesc in cele rele. Oare in cazurile astea ar trebui ajutati... "cu forta"? Se spune ca nu trebuie sa ajuti pe cineva in pofida dorintei lui. (In cazul meu, in vremea cand aveam mintea si sufletul intunecate, au fost oameni care au cautat in permanenta sa ma ajute.)

Sabina, inidferent de ce reactii vezi in jurul tau, nu uita ca aspectul practic al iubirii apropelui este CEL MAI MINTUITOR. Stiu ca o sa generez polemica impotriva mea insa asta-i adevarul.
Hristos a spus ca pe AI LUI ii vom recunoaste NUMAI DUPA ROADE, nu dupa numarul de ore de rugaciune sau de cite ori ai dat cu capul de pamint la metanii.

Deasemenea, vezi ca intrebarile care ti le pui vin si din mindrie.
Insista si lucreaza LOCAL( nu te preocupa de global!), la nivelul tau, PUTERNIC in prezent ca sai roade si un TRECUT de care mai tirziu vei fi mindra!

Nu te gindi la rautatea altora!
si fii treaza! observa TOTUL in jurul tau cu atentie!

Exista o stransa legatura intre inmultirea talantilor si ceea ce trebuie sa facem pentru noi insine si pentru ceilalti. Darurile (talantii) le-am primit de la Dumnezeu pentru a le inmulti si pentru a le pune astfel in comunitatea Bisericii in slujba celorlalti. Inmultirea talantilor are o dimensiune continua deoarece niciodata nu pot spune ca am sporit suficient in bine, in virtute.

Legat de limita intre ceea trebuie sa facem pentru noi insine si pentru ceilalti, de fapt, ea nu ar trebui sa existe. "Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti" este una din porucile Domnului, pe care fiecare ne straduim a o implini dupa putinta. Intotdeauna suntem datori sa slujim aproapelui. Iar slujind aproapelui, de fapt noua ne slujim deoarece prin slujire inmultim talantii.

Ai dreptate Andrei, ar trebui sa ma concentrez pe planul meu local si pe ce pot sa fac, nu pe ce nu pot. Sper sa pot avea o constiinta impacata in felul asta. De fapt, cata vreme fac o fapta buna cu sufletul deschis si cu siguranta fara sa astepti nimic in schimb, poate nu ar trebui sa ma gandesc la faptul ca puteam face o fapta si mai buna decat cea pe care am facut-o. La urma urmei, fiecare zi o putem folosi spre a face bine.
In legatura ca mandria - incerc sa nu cad in capcana asta, de a ma mandri, oricum nu are niciunul dintre noi niciun motiv real sa se mandreasca. Si am auzit de multe ori in ultima vreme "Celor mandri, Dumnezeu le sta impotriva" si cred ca asa este.

Da, a ne pune in slujba aproapelui este o datorie crestina pe care nu o putem ignora. Insa nelamurirea mea cu privire la limita respectiva este: daca, spre exemplu, cumpar ceva de mancare pentru niste bieti oameni care nu au de nici unele, fac o fapta buna. Pentru mine, sa zicem, imi iau o haina noua. Nu cumva pentru mine nu trebuia sa cumpar haina respectiva pentru a cumpara mai multa mancare pentru cei sarmani? Asta in conditiile in care haina respectiva nu imi era neaparat necesara.

Pai dupa mintea mea, daca doresti neaparat sa-ti iei o haina noua, o daruiesti pe cea veche unui nevoias.