Iisus pe Cruce
 

Am o intrebare , de ce cu putin timp inainte de a si da Duhul Iisus a strigat , la Tatal ceresc ''Elohim.Elohim de ce M-ai parasit?'',ca si cum nu ar mai fi putut suporta , cu toate ca El sa jertifit de buna voie,????

Se implineau cele spuse in Psalmul 21.Nu pentru El era strigatul ci pentru noi>vezi Sf.Grigore de Nazianz: ,,Hristos nu a fost părăsit de Tatăl, dar ia asupra Sa condiţia omului: noi eram părăsiţi şi dispreţuiţi şi El ne-a răscumpărat luând asupra Sa păcatul nostru".

,,Nae Ionescu avea toată dreptatea cînd spunea că creştinismul nu este, în ultimă analiză, decît «soluţia dumnezeiască a problemei lui Iov». Aici, însă, sub suferinţa omenească se ascunde o taină.Cabasilas tâcluia astfel aceste cuvinte: „Pe Cruce Hristos a luat asupra Lui moartea însăși. Puterea morții stă în autonomia ei, dar Hristos își dăruiește moartea Tatălui și de aceea în Hristos cea care moare e moartea: „Cu moartea pre moarte călcând””. De atunci, nici un om nu mai moare singur."

Ca de fiecare data, adevarul ne este revelat abia dupa ce el se sedimenteaza . In primul moment suntem contrariati, revoltati, mirati si nu pricepem de de Dumnezeu nu intervine intr-un moment anume pentru a face dreptate. De fapt este vorba de dreptatea inteleasa de noi, de conditia noastra limitata. Daca am cunoaste din timp intraga "alchimie" ar insemna sa fim insasi dumnezei. Mantuitorul nu era parasit, iar in ceruri, ingerii plangeau. Pe cruce era omul simplu, suferind groaznic si pedepsit pe nedrept, dar care inca mai avea puterea sa ierte si sa iubeasca. Daca Dumnezeu i-ar fi inlaturat durelile si suferinta, jertfa nu ar mai fi avut nici o relevanta! Ideea este ca fara acceptarea "crucii" si a suferintei, nu ne vom putea mantui.

A nu se înţelege că sentimentul de părăsire nu a fost real, lucru lămurit de Biserică prin secolul al III-lea cu ocazia controversei pelagianiste.

Eu ma gindesc asa: poate ca daca nu s-ar fi simtit parasit de Dumnezeu, jertfa Domnului nostru Iisus Hristos nu ar fi fost totala. El a simtit durerea atat in Sfant trupul Sau cit si in sufletul sau pina in adancul fiintei sale divino-umane!
Pr. Savatie Bastovoi spunea undeva ca Hristos a fost ultimul om care a murit singur, caci prin jertfa sa a impacat Cerul cu Pamantul si recreat legatura atat de speciala dintre Dumnezeu si oameni! Sfintii Martiri ai Bisericii Crestine nu ar fi putut duce jertfa lor suprema la capat fara sa fie intariti de Hristos! Domnul nostru Iisus Hristos a purtat durerea sufleteasca prin partea sa divina rasadita in el de Duhul Sfant!
Lucrurile sunt prea adanci si tainice pentru ca mintea omeneasca sa le poata cuprinde! Doamne ajuta!

La asta m-am referit
 

,, La I Cor. 6, 20 şi 7, 23 Pavel stăruie: „Aţi fost cumpăraţi cu preţ.” Cu preţ cinstit. întreg. Dumnezeu n-a înşelat pe nimeni: nici pe diavol, nici pe noi; nici pe sine nu s-a înşelat. N-a plătit cu aparenţă de suferinţă, cu o cruce mitică, sau cu bani calpi. Preţul nu l-a plătit o fantasmă; came din carnea noastră, sînge din sîngele nostru." (N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii“)

Tot Apostolul Pavel,in Galateni 2:20 spunea: ,,M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

La aceste doua aspecte conjugate m-am gandit cam am spus acel lucru.De aceea am si postat acel citat din Sf.Grigore de Nazianz.

Pentru că el a suferit şi ca om, a avut slăbiciunile umane: foame, sete, în acest caz durere.

Aceste cuvinte sunt marturia intruparii Domnului, a faptului ca Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca a luat firea noastra cazuta in pacat. Strigatul e dovada ca omul nu mai era unit cu Dumnezeu. Daca ar fi fost un simplu om, ar fi ramas doar la aceste cuvinte, insa, pentru ca a fost si Dumnezeu, a biruit moartea.

Prin cuvintele "Doamne, Dumnezeule, de ce m-ai parasit?", Hristos dovedeste experienta sentimentului singuratatii avut in fata mortii. Cutremuratoare cuvinte!
Dar important e ca acelea nu sunt ultimele Sale cuvinte, strigatul lui final fiind: "Parinte, in mainile Tale imi dau sufletul Meu".Deci El nu dispera, asemenea omului pacatos, separat de Dumnezeu, ci stie ca va fi scapat, ca moartea Sa va fi somn.

Hristos
 

Este vorba de o neputinta omeneasca, de aia a spus acele cuvinte...........sa nu uitam ca mantuitorul Hristos a fost si om nu numai Dumnezeu!