Ateii nu mai pot dovedi..
 

Oricare ştiinţă, oricât de ateistă ar fi ea, se confruntă cu o întrebare căruia nu-i poate da vreun răspuns. Evoluţionismul poate explica originea vieţii pentru ultimii 5 miliarde de ani. Big Bang-ul poate explica originea Universului prezent. Universul provine dintr-un punct cosmic foarte instabil, având o materie extrem de deasă. Dar ştiinţa nu poate răspunde la această ultimă întrebare: de unde provine acest punct cosmic care apoi a explodat? Astfel ajungem la “prima cauză”. Din moment ce pentru ce orice reacţie există o reacţie opusă şi egală, şi pentru orice efect există o cauză, pentru orice efect iniţial trebuie să existe mai întâi o primă cauză. Ştiinţa nu are niciun răspuns pentru “prima cauză”. Ştiinţa a mers până la Big Bang, dar înainte de Big Bang nu mai ştie nimic, admiţând faptul că “nu ştim nimic ce s-a întâmplat înainte”.

Iată ce declară fizicianul Robert Jastrow, un ateist convins: “Există o mare problemă. Ştiinţa a demonstrat că Universul a explodat într-un anumit moment. Dar, se pune problema: ce a cauzat producerea acestui efect? Cine sau ce a pus materia şi energia în Univers? Universul a fost creat din nimic sau a existat înainte anumite materiale? Şi ştiinţa nu poate să răspundă la aceste întrebări.”

Aşa e, dar un ateu ar zice că de vreme ce n-a văzut Big Bangul nu are nicio dovadă că n-a fost nimic înainte şi ceea ce e pur speculativ nu e convingător pentru ei. :))

Nici credinciosii nu stiu cum a aparut Universul si viata pe pamant. Noi credem ca Dumnezeu le-a facut posibile si ca le mentine in stare de functionare, insa nu stim cum a facut El toate acestea, cum functionam si ce ne rezerva viitorul. Pentru raspunsul la increbarile CUM? va trebui sa mai asteptam probabil moartea sau Judecata de Apoi.

De fapt scriptura ne zice cum a apărut viaţa, chiar dacă mai ridică şi ea semne de întrebare.

salut,florin-ionut
 

si daca, omul ar sti cand si cum a fost creat sau a luat fiinta universul,ar fi el lapte si miere???acest lucru nu este necesar de stiut,iar dumnezeu in prestiinta sa, a hotarat corect,parerea me

Si asta e un argument in favoarea religiei? Cum?

Nu exista stiinta ateista. La fel cum nu exista stiinta teista.

Scriptura ne spune "ce" s'a intamplat si "ce" se intampla inca... ea nu ne spune insa si "cum" au loc toate !
A descoperi "cum" s'au intamplat si se intampla toate este datoria stiintei.

Cand omul citeste Scriptura cu credinta... el nu mai are nevoie de demonstratia stiintei.

Totusi, stiinta nu este rea, atata timp cat accepta ca sunt lucruri care ii vor scapa intotdeauna de sub "lupa".
Stiinta descopera si declara sentintele rostite de Scriptura, insa nu pe calea credintei, ci pe a demonstratiei.

Totul se schimba insa cand stiinta nu stie unde sa se opreasca.
Atunci stiinta devine luciferica.

Am putea considera ca Scriptura ne-ar spune ce s-a intamplat si daca relatarile din Scriptura ar putea fi coroborate cu ceva surse istorice credibile. Elemente centrale Bibliei, cum ar fi Potopul sau Exodul, ca sa nu mai vorbim de insusi caracterul divin al lui Isus, trebuie acceptate cu titlu de credinta, pentru ca dovezi pentru ele nu prea exista, in afara Scripturii. Si aia nu e dovada, e text scris cu un scop clar, care numai impartial nu era.

Deci, pana la aparitia acestor surse independente, imi rezerv dreptul de a vedea Biblia ca pe o colectie de mituri.

Foarte frumos spus. Ai omis insa sa adaugi: "atata timp cat descoperirile stiintei nu contrazic lucrurile in care credem noi".
Pentru ca daca o face, stiinta devine brusc inamicul nr. 1.

Nu stiu ce intelegi tu prin generalizarea asta ("om"), dar uite, eu sunt un om, si consider ca nu exista nici o virtute in a crede in ceva fara absenta dovezilor. Si nu vorbesc de nici o demonstratie a stiintei, ci de surse istorice independente, care se documenteze fapte importante, cum ar fi, de pilda, invierea.
Repet: afirmatiile cu caracter extraordinar cer dovezi pe masura. Abordarea religioasa (adica aceea din citatul mai sus, bolduit), care spune ca trebuie sa credem oricum, e nascuta tocmai din inabilitatea religiilor de a oferi dovezi intru sutinerea proprillor afirmatii.

Altfel da, stiu, ratiunea e inamicul nostru, de la Sfintii Parinti pana la Martin Luther. Daca sap un pic, sigur gasesc ceva lideri ortodocsi in viata care sustin acelasi lucru.

Dupa cum spuneam mai sus: stiinta e foarte buna cand ne incalzeste casele, cand ne vindeca de boli, cand ne permite sa calatorim repede si eficient, cand ne faciliteaza accesul la informatie. Insa devine brusc rea cand "decide sa il ignore pe zeul nostru" si isi baga nasul in chestii diavolesti, gen evolutie, etc. Nu?

Exemple?

1) Religia nu ofera niciun raspuns in acest sens. Basca mai inventeaza basme puerile dupa cum zicea Einstein.
2) Daca stiinta inca nu ofera un raspuns la niste intrebari, ce relevanta are asupra religiei?
3) Imagineaza-ti ca ai fi trait acu' 100 de ani (sau 200). Ce-ai fi zis? Ca ateii nu pot dovedi precesia periheliului lui Mercur. Te mai intreb inca o data, care-i relevanta stadiului la care a ajuns stiinta in momentul in care iti pui tu asemenea probleme?
4) Ceva imi spune ca te-ai documentat despre stiinta insa nu la nivelul la care puteai sa ajungi. Multe surse incercand sa popularizeze stiinta nu explica foarte bine care este stadiul la care s-a ajuns si asta se dovedeste un lucru periculos cand atatia crestini abia asteapta sa inteleaga ca stiinta nu e perfecta.
5) Abia astept sa citesc vreun forum ortodox peste vreo 50 de ani sa vad ca nu mai pot dovedi ateii.

Daca chiar erai ateu, nu aveai ce cauta aici sa te razboiesti cu 'saracii oameni religiosi'. Si asa nu demonstrezi nimic. Ceva imi spune ca esti in balanta( Sa crezi sau sa nu crezi in ceva mult superior noua?). Si nu e cazu' sa imi raspunzi, repet, nu demonstrezi nimic, niici mie nici altcuiva.

PS: nu ai cum sa demonstrezi 'INEXISTENTA' unei divinitati perfecte.