Despre cresterea copiilor
 

,,Sunt convins ca proasta crestere a copiilor si inrairea lor nu se datoreste altui fapt decat dragostei patimase ce o avem pentru bunurile materiale ale acestei lumi.Grija de cele lumesti si preferinta parintilor numai pentru bunurile pamantului ii silesc sa nu se ingrijeasca de copii si,odata cu aceasta,sa nu se ingrijeasca nici de sufletele lor.Acesti parinti sunt mai rai decat omoratorii de copii''Sfantul IOAN GURA DE AUR----va rog cu drag sa comentam acest subiect capital pentru viitorul crestinismului omenirii

Avem nevoie de parinti buni!
 

Aveti dreptate- avem nevoie de familii carora sa nu le lipseasca "cei sapte ani de acasa", frica de Dumnezeu si disponibilitatea pentru o colaborare reala si folositoare cu scoala.

Un parinte care pleaca la serviciu de la 7 dimineata si ajunge la 9 seara acasa are puterea financiara de a-i asigura unui copil destule lucruri materiale, mai putin ce are cu adevarat nevoie sufletelul acestuia...

despre cresterea copiilor
 

Credeti oare ca fara rost a poruncit Pavel ca aceluia care nu se pricepe sa-si chiverniseasca propria casa sa nu i se incredinteze nici conducerea bisericii?.Spune deci copilului:,,Daca vei vedea ca un servitor ti-a pierdut creionul sau ti-a stricat pana de scris,nu te mania,nici nu insulta si nici nu injura;dimpotriva,fii iertator,potoleste-te repede.Daca vei invata sa suporti fara suparari pagube mici,vei suporta si pe cele mari,cand ai sa pierzi cureaua de la tablita sau lantisorul de arama''.Copiii sunt tare suparaciosi cand pierd astfel de maruntisuri si si-ar da mai degraba viata decat sa lase nepedepsite asemenea pierderi.Atunci e timpul sa inmuiem asprimea lui.Daca va fi linistit si bland fata de aceste pagube,cand va fi barbat,va suporta cu usurinta orice paguba.Sa nu-i cumparam indata lucrurile pierdute sau stricate ca nu cumva sa se stinga dorinta prin inlocuirea lor.Dimpotriva,atunci sa-i inlocuim ceea ce l-a suparat,cand vom vedea ca nu le mai doreste si nici nu mai sufera din pricina lor.Nu e vorba de lucruri mici,ci de cele care tin oranduirea lumii.Sa-i invatam sa dea fratilor mai mici,sau altora mai nevoiasi,acesta fiind un semn de mare intelegere.Prin acestea inmuiem mania copilului,care da naste gandurilor potolite si blande.Daca nu simte dezgust de nimeni,daca suporta paguba,daca n-are nevoie sa fie servit,daca nu se revolta cand altul e cinstit si pretuit,cum poate el atunci sa se mai manie?

Cresterea copiilor
 

Ce bine ar fi daca iam duce de mici la biserica si iam invata sa fie cu dumnezeusi nu cu lumea
daca iam invata sa fie ilostivi smeriti si s aaiba umilinta
daca iam duce la duhovnic sa invete adeva credinta si nu invatarile lumesti
daca nu iam lasa la tv,calculator si asamai departe
pt o cretsere buna a copiilor treb s avb cu duhonicul si sa citim vietile sfintilor si sai ducem cat mai des la biserica

doamne ajuta

ionut12
 

Cresterea copiilor
Ce bine ar fi daca iam duce de mici la biserica si iam invata sa fie cu dumnezeusi nu cu lumea
daca iam invata sa fie ilostivi smeriti si s aaiba umilinta
daca iam duce la duhovnic sa invete adeva credinta si nu invatarile lumesti
daca nu iam lasa la tv,calculator si asamai departe
pt o cretsere buna a copiilor treb s avb cu duhonicul si sa citim vietile sfintilor si sai ducem cat mai des la biserica

doamne ajuta

Din impatimirea de averi vine spiritul de concurenta, invidia si egoismul.
Cand un copil este invatat a fi smerit si a trai cu nadejde in Domnul, iar nu "in boieri, in fiii oamenilor", ori in bogatii materiale, acela va fi un om odihnit si odihnitor, multumit intotdeauna si luminos intru toate.

Consider insa ca proasta crestere, lipsa celor sapte ani de acasa si comportamentele rele vin si din alte doua motive:
- neiubirea sincera si odihnitoare a copiilor
- rasfatul si lipsa de autoritate a parintilor.

De acord,e foarte adevarat.

Copiii sunt ca florile- trebuie sa-i ingrijesti mereu, sa nu lasi sa-i napadeasca buruienile, sa-i cresti in spiritul unei gandiri pozitive, pentru ca dobandind, la randul lor sa daruiasca!

Cand citesc postarile dumneavoastra pare atat de simplu si de frumos...
Nu stiu cati dintre dumneavoastra aveti copii... Dar cei care aveti, stiti, desigur, cat de greu este sa-i ferim de cadere. Pe cei mai micuti ii putem proteja si modela si ne asculta, merg la biserica cu noi si sunt ca niste ingerasi, insa cu cat cresc si ies "de sub closca", mediul ii schimba. Si de aici incepe greul. Putin, cate putin, parintii pierd controlul care control este preluat de "strada", mediului exterior familiei. Ce este de facut? Multi copii-adolescenti raman fideli educatiei din familie, dar si mai multi se pierd treptat in multimea dezlantuita. De aici in colo, ce mai putem face? Toate regulile de educatie crestina sunt neputincioase. Toata truda noastra este in pericol. Tot ce-am "sadit" in sufletul lor este inabusit de tentatiile lumesti. Si daca ii tinem stran in "lesa" nu se vor razvrati? Daca le dam drumul nu se vor rataci? Cat sa strangem lesa, cat de slaba s-o lasam? Care e masura? Nu stie nimeni...

Doar rugaciunea fierbinte si nadejdea ne mai raman... Nadejdea ca nu vor uita cu totul ce au invatat in copilarie, nadejdea ca Domnul Hristos nu-i va lasa prada curselor vrasmasului...

Domnul sa-i ocroteasca pe copii nostri!