Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul
Ieri am intrat în Săptămâna Albă, iar mâine, zi aliturgică, se va rosti pentru prima dată în perioada Triodului rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne și Stăpânul vieții mele”, continuând până miercurea din Săptămâna Mare. O pun mai jos de pe Doxologia:
Citat:
|
Mulțumesc, Rappy, pentru excelenta tâlcuire a părintelui Petroniu. Este, practic, o chintesență a vieții duhovnicești. Știi de unde începi, către ce te îndrepți și, mai ales, cum să parcurgi intervalul.
|
Citat:
|
Citat:
Un detaliu: Nu stiam ca talantul este o masura de greutate in jur de 40Kg pentru diverse produse inclusiv metale pretioase. Eu credeam ca este vorba de monede si chair ma minunam cit de bun afacerist versat trebuie sa fii pentru a putea scoate profit dintr-o moneda. Ca urmare talantul reprezinta o suma maricica, o adevarata investitie financiara, cu asta a fost asemuit darul lui DUmnezeu catre oameni. |
Citat:
Cu mare bucurie am observat revenirea ta și aș vrea să profit și să întreb niște amănunte referitoare la tâlcuirea părintelui Petroniu, din care selectez fragmentul următor și boldez câteva formulări la care mă refer: Citat:
1- Dacă la Sfântul Botez omul se leapădă de satana rezultă că omul s-a născut cu satana în firea lui? 2- Dacă duhurile bune le primește la botez ca daruri ale Duhului Sfânt inseamnă că virtuțile nu sunt în firea omului? Deci fără botez e mai ușor a lucra răul decât binele? 3- Dacă după botez satana e lepădată și darurile primite și în plus copilul se împărtășește fără spovadă până la 7 ani, nu înseamnă oare că termenul de 7ani este necesar pentru învățarea și exersarea botezului pocăinței(al lui Ioan) deoarece efectiv nici lepădarea, respectiv nici darurile nu sunt lucrătoare fără dezvoltarea conștiinței? 4- Pentru oameni care nu s-au botezat, oare ar fi valabile aceleași întrebări, oarecum inversate? P.S.Întrebarea de la punctul 3 este întărită de cuvintele boldate din ultima frază: virtutea vs patimi, care n-au cum să fie lucrătoare la vârsta fragedă a botezului. |
Citat:
Mina de argint = 727,00 gr Mina de aur = 818,00 gr Talantul de argint= 43,620 kg Talantul de aur =49,077 kg Edit: Talantul simplu(ca măsură pt greutate)= 34,5kh La sfârșitul Bibliei (a lui Teoctist) am o pagină anexă pe care sunt trecute tabele cu unități de măsură de pe vremea scrierilor biblice(1230îdH-96dH): de lungime(de la deget=0,02m până la milă=1480m), de capacitate pt cereale și lichide(log=0,55l până la kor=388l), de greutate(de la gheră=0,57gr până la talant 34,5kg), monede (de la drahmă=3,65gr argint până la talantul de aur=49,077kg) Referitor la monede scrie că erau din aramă, argint și aur și că în epoca Patriarhilor se practica schimbul în natura(trocul) prin cântărire. Trecerea la sistemul monetar s-a făcut treptat, încheindu-se abia în epoca profeților. La început,aurul și argintul, folosite ca mijloc de schimb circulau în forme și dimensiuni variate și, pentru a li se stabili valoarea, trebuiau cântărite de fiecare dată. De aceea denumirile măsurilor de cântarire s-au dat și celor dintâi monede propriu-zise. ”Codrantul, leptaua, asariul și obolul, mici subdiviziuni monetare din aramă, unele cântărind sub 1 gr, serveau la darea restului și la micile cumpărături zilnice. Mina(-50 sicli-2.000 drahme) și talantul(-3.000 sicli-12.000 drahme) nu erau monede, ci denumiri de valori monetare mari; pentru investiții, așa cum spui. Puterea de cumpărare a acestor monede/valori pe vremea Mântuitorului, rezultă din informația că dinarul(4,4gr argint) reprezenta salariul zilnic al unui muncitor agricol(Mt20,13) și asigura întreținerea unui om pe timp de 24 ore(Matei 20.2.9.10.13), (Luca10,35), (Marcu14,5) |
Mulțumesc, fraților, pentru întâmpinare
Dragă Demetrius, să știi că, deși a trecut mult timp, teolog tot n-am devenit, însă întrebările pe care le ridici mă provoacă să meditez un pic asupra lor, cu atât mai mult cu cât tema este foarte potrivită pentru acest nou început de urcuș spre Tabor care este Postul Mare.
Citat:
Dar, într-adevăr, nu se referă la cei lipsiți de botez, ale căror puteri rămân limitate la nivelul firii naturale, iar firea nu se poate depăși pe ea însăși, nu poate învia prin sine. Citat:
Cum firea, adică natura, este creată de Dumnezeu, satana nu poate face parte din ea, el însuși fiind creat ca o entitate aparte, dar care poate parazita natura (firea), preferând să facă aceasta îndeosebi cu omul, pe care-l invidiază pentru că Dumnezeu l-a pecetluit cu chipul Său încă de la Facere. Acest chip n-a dispărut niciodată din om, orice om de pe pământ se naște cu el, îi este constitutiv, însă Căderea întrerupând comunicarea harică a omului cu Dumnezeu (lumea materială ecranând-o și ea), a venit Hristos ca să-l restaureze, să-l înnoiască, să-l pecetluiască din nou cu chipul Său, lucru care se face de data asta în mod asumat de către fiecare om, în libertatea conștiinței, prin credință și mărturisire. Chiar și atunci când, pentru a-l scoate încă de la începutul vieții sale de sub puterea diavolului, nașii asumă credința în numele pruncului, el va trebui, când crește, să și-o asume liber și personal, altfel făcând botezul nelucrător. Citat:
Citat:
Totuși, având în vedere că botezul în Hristos șterge (iertând) păcatul strămoșesc, moștenit de la părinți de orice prunc, înseamnă că după botez avem doar păcatele personale de spovedit, iar un copil până la șapte ani, cu o conștiință în formare, este considerat fără păcat. În orice caz, fără păcate mari care l-ar opri de la Împărtășanie, aceasta din urmă fiind ea însăși primită 'spre iertarea păcatelor'. Botezul pocăinței, al lui Ioan, a fost util doar în vremea aceea, ca o pregătire a conștiinței pentru a-L primi pe Cel desăvârșit. Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Chiar dacă că n-ai absolvit nicio unitate de învățământ de specialitate, eu tot te creditez ca înțelept în subiecte de teologie și de aceea am profitat de ocazia rarisimă pe care ne-a oferit-o linkul părintelui Petroniu (postat de Rappy). Citat:
Citat:
22. Credința pe care o ai, s-o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!(Rom14,22) Citat:
Natura pe care a creat-o Dumnezeu nu este desăvârșită pentru că o percepem aici/acum într-un moment de tranziție printr-un nivel limitat de conștiință, însă totuși este perfectă fiindcă tranziția naturii are ca ”finalitate” veșnicia. Citat:
Citat:
|
Citat:
17. Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți cele ce ați voi.(Gal5,17) Datorită influenței mereu contrare a trupului(a materiei, a lumii) către suflet, sufletul va ajunge cu ajutorul Duhului Sfânt să se întărească și să se opună, iar mai târziu, să supună trupul(materia, lumea) destinului său divin, aducându-i transcendența(învierea), după cum este scris: 33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.(In16,33) Influențarea permanentă și contrară a sufletului de către trup, materie și lume se face prin toate(5) organele de simț trupești (auz, văz, gust, miros, simț tactil), care toate servesc instinctual trupul ca să trăiască mai bine, la acestea adăugându-se și rațiunea(dpmdv) până la intervenția Duhului Sfânt, în urma căreia este definită ca fiind satana, dar nu ca duh rău în sine, ci doar ca influență materială asupra sufletului omenesc exclusiv întrupat. De aici se poate deduce că satana nu ar fi o creație aparte a naturii materiale, ci neapărat inclusă în ea. P.S. Vorbind despre Duhul Sfânt nu m-am referit la cei botezați ortodox, ci pur și simplu la Duhul Sfânt, Care poate acționa(dpmdv) și în afara botezului asupra celor educați. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 02:54:16. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.