Karlheinz Deschner - Biserica si Fascismul
 

Karlheinz Deschner - Kirche und Faschismus

https://www.youtube.com/watch?v=tip4zUx63Nw

O denuntare a bazelor teoretice si practice ale fascismului si un avertisment, din pacate neluat in seama de conducatorii de atunci ai Germaniei este enciclica Mit brennender Sorge a Papei de atunci, Pius al XI-lea.

papa de atunci a fost "pe mana" cu Hitler !

http://www.remnantofgod.org/NaziRCC/..._cardinal4.jpg

Poate ar fi luat-o in seama, daca enciclica era scrisa in limba germana!

Si a ce fel de limba va suna "Mit brennender Sorge" (= Cu arzatoare grija) ?

Asta a fost o splendida doza de umor involuntar. Doamna, suedeza nu seamana nitel cu germana? Titlul enciclicei nu v-a sunat nitel familiar? :))

Din pacate, clerul german de atunci, a cam dat dovada de lasitate in fata nazismului.
Nu vorbesc de papa. Stiu ca i s-a reprosat papei Pius 12, alias cardinalul Eugenio Pacelli ca nu ar fi facut destul impotriva nazismului si ca de multe ori ar fi tacut sau ar fi fost insuficient de ferm.
Dar trecand peste cazul papei Pius 12, clerul german, cu unele exceptii notabile, a cam batut in retragere.
A fost si martiri, nu ii neg.
Un exemplu de preot martir german este Bernhard Lichtenberg, care a organizat rugaciuni si privegheri pentru evreii persecutati. A fost arestat in 1941, apoi eliberat, si din nou arestat in 1943 si dus in lagarul de la Dachau unde moare martir.
Putem sa amintim aici si cazul pastorului Dietrich Bonhoeffer, care a fost spanzurat de nazisti in 1943, pentru opozitia sa politica si religioasa fata de regim.
Au existat martiri si din alte natiuni. Polonezii il au pe Maximilian Kolbe, preotul care a ales sa moara in locul unui muncitor, tata a 4 copii, pentru ca acei copii sa nu ramana fara tatal lor.
Sunt cazuri cutremuratoare.
Dar daca ne referim strict la clerul german, impresia mea este ca nu s-a facut destul.
S-a tacut de prea multe ori in fata atator atrocitati.
Nu condamn clerul german in bloc. Atat au putut ei sa faca atunci, in acele conditii grele.

In, perioada celui de al doilea razboi mondial, cinci episcopi catolici au fost trimisi in lagarele mortii. Destul de putin fata de Ucraina sau Romania, unde comunistii i-au trimis in lagar pe toti.

Procentul de preoti catolici trimisi in lagare de nazisti a fost de 18 %. Numarul preotilor declarati fericiti martiri (adica pentru care Roma dispune de dosare complete si au trecut de furcile caudine ale procesului de beatificare) este de 108.
La Dachau au fost ucisi in jur de 2 600 de preoti catolici din 24 de tari, majoritatea polonezi. Numarul total de preoti polonezi ucisi in lagare a fost de 1992.

In concluzie, pretul de sange platit de clericii catolici in rezistenta lor contra nazismului a fost enorm. Pe de alta parte, a fost considerabil mai mic decat cel platit contra comunismului. Nazistii nu au indraznit, cel putin, sa scoata Biserica in afara legii, ceea ce comunistii au indraznit. Nici nu au avut tupeul sa o declare unificata cu vreo Biserica nationala schismatica, ceea ce in Romania, sau in Ucraina a fost cazul. In ceea ce priveste patrimoniul, desi au existat confiscari (denumite, in epoca, "rechizitii"), nu s-a luat TOT: biserici, case parohiale, scoli, spitale, alta asezaminte si odoarele bisericesti), precum s-(a luat in Romania sau in Rusia.

Ortodoxia nu e nationala, daca asta insinuati.
Faptul ca unele biserici ortodoxe au astazi ca jurisdictie spatiul ocupat de o anumita natiune, asta se daoreaza unor conditii istorice.
Dar ortodoxia e universala, soborniceasca adica, nu nationala.
Si cand spun universala ma refer la adevarata universalitate, nu la cea geografica care tine de Roma sau de un anumit oras, ceea ce din punct de vedere crestin e o aberatie.

Din pacate in cazul ustasilor croati lucrurile au fost mai grave, cardinalul din acea perioada, Stepinac, fiind facut apoi fericit, desi a fost un colaborator al regimului si a facut chiar parte din Parlamentul ustas. A tinut doar odata o predica impotriva uciderii convertitilor (sarbii daca nu erau omorati erau convertiti cu forta) si evreilor, chiar si croati scriau impotriva colaborarii tacite a cardinalului cu regimul criminal al ustasilor. Papa sin acea perioada l-a primit pe liderul ustas Pavelic, esi era deja condamnat la moarte pentru asasinat in Franta si a apreciat de multe ori regimul croat. Mai scrie ca dupa razboi persoane de la Vatican au ajutat liderii croati sa fuga in alte tari, Spania sau America de Sud, pentru a nu fi judecati. Mai multe detalii am scris aici: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...7&hilit=ustasi