Cum sa ne impartim intre om si Dumnezeu in credinta?
Cat este pentru Dumnezeu si cat este pentru om?
Din toate discutiile care se poarta pe forum rezulta un lucru f.clar: nu stim cat si cum sa ne impartim intre cele lumesti si omenesti si Dumnezeu, cum sa le imbinam incat sa fie bine pentru toti. Citesc peste tot in mesajele voastre lectii si pilde si citate legate de ceea ce am avea de facut pentru Dumnezeu. In toate acestea insa nu se spune ce facem cu omul de langa noi, cu noi insine si nevoile omenesti. Mi se pare cumva egoist. Se mai spune sa ne lepadam de noi (exact de ce anume nu e prea clar, ca este tot un citat de uneva). Se pare ca unii dintre voi sustin f.vehement aceste canoane si cerinte pentru Dumnezeu, dar as vrea sa pricep ce facem cu omul de langa noi, cu noi insine. As propune sa discutam pe exemple concrete, din viata noastra de om. Asadar cum procedati voi? Cum aplicati cele citate, pe voi insiva, pe sotul/sotia, copiii vostri? Cum faceti cu respectul fata de ei si fata de altii din jurul vostru? Si cum puteti sa fiti total Domnului, pe de alta parte? 1. Cat timp alocati bisericii, rugaciunii? In detrimentul odihnei, a vietii de familie? 2. Cum considerati sotia, sora, mama, fiica etc. Este curata, sau o pacatoasa prin definitie? In biserica va distantati de acestea, stati separati? 3. Cum faceti cu viata de cuplu? Impuneti postul trupesc? O/il refuzati sub pretextul credintei? Va accepta si este fericit(a)? Si daca ea/el isi doreste copii si vrea/are nevoie sa-i conceapa? Stiti ce simte, ce este in sufletul ei/lui cand o/il refuzati? 4. Cum faceti cu postul alimentar? Il impuneti in familie? 5. Ce faceti la serviciu, sau intr-o vizita cand postiti? Refuzati? 6. Ce faceti daca traiti in alte culturi? Ii considerati pe cei din jur eretici, dusmani din cauza religiei/confesiunii? Va impuneti credinta, postul, sarbatorile? 7. Ce faceti ca femei mai ales cu treburile casei? Spuneti sotului si copiilor: imi pare rau azi nu spal, nu calc, nu cos, pentru ca e sarbatoare si (eventual) merg la biserica? 8. Vi se intampla sa aveti anumite remuscari fata de una sau alta dintre parti, sa faceti rau sotului/sotiei, sa nu stiti cum sa procedati, cum sa va impartiti? etc. alte intrebari pe care puteti sa le adaugati. Si preotii ar fi de dorit sa raspunda aici din viata lor personala. |
Citat:
Nu stiu daca tu chiar vrei sa strangi informatiii... sau vrei sa contesti actualitatea invataturilor bisericii. Dar iti voi raspunde (si sper ca daca sunt sincera nu ma expun atacurilor altora). Citat:
Daca sunt in criza de timp, ma rog pe unde apuc.. pe drum, in masina.. etc. Dar nu as numi asta rugaciune. Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
probleme, probleme..
Cred ca avem pb. foarte, foarte diferite, Sophia.
Eu ma confrunt in post cu: - disperare, nemultumire, furie... - sentimente de neputinta, convingerea ca nu voi fi mantuita, ca totul este degeaba.. - lipsa de ravna in rugaciune - motivatie scazuta.. in general, abulie, akedie.. (spuneti-i cum vreti.) - si mandria (bineinteles, intotdeauna prezenta) |
Sophia, nu o sa se prea inghesuie lumea sa iti raspunda, vrei detalii ale vietii intime care in general nu se discuta in public.
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
@Anna21, Noesisaa - eu nu inteleg ce nu intelegeti, respectiv ce anume am cerut legat de viata intima, incat sa nu mi se poata raspunde.
Nu ceream amanunte, ci chestiuni generale, de sentimente. Am pus aceasta intrebare pentru ca eu nu stiu cum sa ma impart. Dupa judecata voastra severa aici, se pare ca nu fac destul pentru Dumnezeu, pe de alta parte am mereu teama ca pot sa lezez lumea din jur neglijand-o. Am senzatia ca multora de aici le este f.usor in aceasta privinta si am dorit sa aflu cum reusesc ei. Sa fiu sincera discutiile astea teoretice de pe forum, cu citate, canoane, etc. au rostul lor, dar asa cum am mai spus, problema cea mai dificila mi se pare sa aplici aceste cerinte si sa te imparti incat sa-i multumesti pe toti, inclusiv pe tine insuti. M-am mai lovit zilele astea si de un citat pus de Geo, in care se spune ca acei copii conceputi in post vor avea probleme, sau platesc pentru pacatele parintilor. In plus exista perioade din an, ca acum de ex. cand este o activitate intensa la biserica si atunci cam neglijezi familia. Sunt niste lucruri delicate pentru ca nerespectand pe sotul/sotia, prietenii, colegii, risti sa ai conflicte, sa produci rupturi, cea mai grava fiind divortul. Voi spuneti ca trebuie dat totul Lui, trebuie sa ne lepadam de noi si atunci...si de cei din jur? Sunt surpriza ca nu va puneti asemenea probleme. Anna21 - poate ca si eu am probleme din cele enumerate de tine, si as mai aduga si altele: oboseala, lipsa de forta si problemele de sanatate din timpul postului, foamea. Nu ma gandesc la mantuire. Este ceva ce eu nu percep si nu pot stii ce se va intampla dupa moarte. In viata nu vad mantuire, n-are cum sa fie, toti suntem...asa cum suntem. Si eu ma stradui sa ma organizez sa respect sarbatorile, dar nu intotdeauna reusesc, pentru ca trebuie..timp. Se intampla sa mai calc, sa mai gatesc. Altele nu. |
Citat:
Inseamna sa traiesti intreaga viata ca o jerfta, inclusiv cele mai mici gesturi. In toate, chiar facandu-le, sa ii dai intaietate lui Dumnezeu. Asta este lucrul cel mai greu, mult mai greu, cred, decat sa iti faci un timp separat in zi ca sa te rogi, sa te duci la biserica. |
Pai te contrazici singura Fani.
Daca ii dai intaietate Lui in orice gest, normal ca neglijezi omul, aproapele (sotul/sotia), pentru ca tot timpul ii pui pe locul doi, le acorzi mai putin timp si atentie si ganduri si sentimente. |
Citat:
Toata credinta crestina este bazata pe paradoxuri: Dumnezeu este unul si trei, Hristos este Dumnezeu si om, Imparatia trebuie sa vina si a venit deja, etc. O sa mai scriu, acum sunt f obosita. |
Citat:
Eu asa am inteles........si sunt de-acord intru totul....... |
Citat:
Revenind la multumirea sotului.. sotul meu este ateu, crede in el, in inteligenta, in bani. L-ar face fericit sa ma "converteasca" la credinta lui. Cu adevarat fericit. Partea cu lipsa relatiilor trupesti in post este o chestiune minora in familia noastra. Faptul ca inca eu pot duce copiii la biserica, eu o consider o minune. La fel, vad ca acum nu se mai impotriveste postului, ba mi-a cumparat multe legume si fructe.. sunt chiar recunoscatoare! Eu le stiu pe ale mele, dar cred ca nu postul duce la divort. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 06:32:08. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.