Pacat enorm de mare?
 

Daca nu am postat unde trebuie, imi cer scuze si rog un moderator sa mute topicul unde trebuie.

Am si eu o dilema...
Acum cateva luni am facut niste lucruri cu o fata... Apoi, am tinut putin din Postul Pastelui si m-am spovedit. Nu m-am spovedit la preotului la care m-am spovedit in ultimii 3 ani, ci la altul. Acel preot mi-a spus ca e un pacat mare, ca nu mai am voie sa ma impartasesc si sa tin tot Postul, sa ma curat, si apoi sa revin, inainte de Paste sa ma mai spovedeasca odata. Mi-a spus ca daca vreau sa ma impartasesc trebuie sa fiu curat si ca pacatul a fost iertat.
Am tinut tot Postul dar nu am reusit sa ma spovedesc tot la el. De 3 ori am incercat si ba era coada prea mare (pana aproape de iesirea din biserica), ba nu spovedea el. Si m-am spovedit la preotul "meu", adica la acel preot la care m-am spovedit de 3 ani, inainte de acest eveniment. Si la spovedanie nu i-am spus ca am mai fost la altcineva pt acest pacat. Nu i-am spus nimic de pacat, pentru ca celalalt mi-a spus ca a fost iertat. Si m-a impartasit.
Nu l-am mai repetat de la spovedanie.
Insa eu nu stiu sigur daca am facut bine. Si mi-e cam frica... As vrea parerea voastra.
Multumesc.

Daca ti-ai respectat canonul dat de primul parinte nu cred ca e nicio problema. Ai spus ca nu ai mai pacatuit. Ti-a spus sa revii sa te spovedesti ca asa trebuie inainte de orice impartasire si atunci nu va trebui sa mai spui si-a doua oara pacatul pe care deja l-ai marturisit. Insa tot trebuie sa alegi un duhovnic.

PS. Dar fii atent! E bine ca te-ai impartasit doar daca ti-ai respectat canonul. Daca ti-a zis ca 40 de zile n-ai voie sa te impartasesti si cele 40 de zile au trecut, fara ca tu sa mai fi pacatuit, nu-i problema. Daca ti-a zis 7 ani, atunci trebuie sa te spovedesti din nou

De fapt, de nu ai vorbit cu unul dintre parinti? Ei stiu mai bine daca ai pacatuit sau nu :1:.

nu trebuie sa iti fie frica...cand te vei duce la duhovnicul care te vei hotara sa fie stabil, ii spui totul cum sa intamplat, asa cum ne-ai spus noua...o sa fii putin mustruluit dar ...nu-ti fie teama e ptr bine tau,totul o sa fie bine...:25:

De pacatuit, am pacatuit. Am fost desfranat (cred ca asta este termenul).
Mi-a spus ceva de genu: "Stii ca nu mai voie sa iei sangele si trupul Domnului .... ?" A spus o perioada dar nu mai stiu cat. Eram prea...speriat cand m-am spovedit.
A spus dupa sa tin tot Postul si sa revin sa ma spovedesc din nou si abia dupa ce o sa fiu curat o sa ma impartasesc.
Am 18 ani, poate conteaza la ceva...

Nu te speria ca nu se intampla nimic cu tine...important sa fii sincer la spovedanie,asa se intampla cand esti prins intre doi duhovnici,e bine sa alegi unul, fiind tanar de frica ai crezut ca poti ascunde,dar constiinta nu te lasa si asta e un lucru bun...Dumnezeu e un tata...trebuie sa spunem tot, El ne cearta, ne altoieste... El ne iubeste,ocroteste...

Nu am vrut sa ascund, dar atunci pe moment am considerat ca daca m-am spovedit odata nu mai trebuie sa spun fostul pacat, pentru ca a fost iertat.
Mi-e frica pentru ca nu stiu daca trebuia sau nu sa fiu impartasit...

oricum fapta e deja facuta...mergi la un preot care te-ai hotarat, nu mai astepta pana la celalt post...vorbesti cu preotul ...si te va ierta de greutatea care o ai pe suflet...probabil ca dupa aceea o sa faci putina ascultare ...si totul o sa fie bine...Dumnezeu sa ajute!

Cum adica ascultare :-D ?
O sa ma hotarasc si o sa vorbesc.
E de rau...?
Multumesc de sfaturi.

"ascultare"...adica sa asculti de ceea ce iti spune preotul,ptr ca iti vrea binele ...nu e de rau.

derbyc, cred ca esti un copil bun si bine-ar fi sa ai grija si mai departe de sufletul tau cum se pare ca doresti sa ai acum. Eu la varsta ta eram aerian complet.

Stim (sau banuim) cu totii pacatul tau. Seful meu spunea la un moment dat: "Eu il pup in fund pe cel care n-a facut-o!"
E adevarat, rusinea e mare, pentru cel care crede in Dumnezeu si in pedeapsa Lui. Un timp am fost in situatia ta. Ma spovedeam regulat, dar un singur lucru ascundeam de fiecare data. Dar s-a intamplat ceva, (nu-mi explic nici macar acum ce) si astfel am facut o spovedanie de vreo 8 pagini, incepand cu varsta de 5 ani si am plecat la manastire sa ma spovedesc cu adevarat, fiindca imi era rusine de duhovnicul meu care ma cunostea de multi ani. La fel ca la tine, parintele staret m-a certat si mi-a spus multe despre infricosatoarea pedeapsa a acestor pacate, apoi mi-a dat canon (Paraclisul si Acatistul Bunei Vestiri plus matanii si evident post) fara sa-mi spuna nimic despre dreptul la impartasanie. Despre cainta faptelor mele nu mai vorbim ca se citeau pe chip. A urmat apoi alt post si am mers iarasi la spovedit la parintele staret, care de data asta a fost mai ingaduitor. (Sau poate asa mi s-a parut mie, care eram obisnuit cu mult). Si a trecut postul cu sfintele masluri si cu vinerile in post negru, iar in ultima vineri, spre seara am mers iarasi la spovedanie, cand am primit si Sfanta Impartasanie.
In principiu, totul este sa-ti para sincer rau, in nici un caz sa nu mai repeti, oricat ar fi tentatia de dulce, sa te rogi mult si sa postesti, sa fii bun cu cei din jurul tau ca vezi bine ca si tu ai nevoie de bunatatea Lui Dumnezeu si pe nesimtite nici n-o sa-ti dai seama ce schimbari uriase vor avea loc in viata ta. Rugaciunea si smerenia te vor tine departe de acest pacat si de multe altele, chiar daca poate abia dupa aceea te vei vedea coplesit de cate ocazii de alunecare vei avea. Dar trebuie sa veghezi pentru a nu fi caderea de pe urma mai mare decat cea dintai.
Doamne-ajuta si spor duhovnicesc sa-ti dea bunul Dumnezeu!

Pai, daca preotul la care ti-ai marturisit pacatul , ti-a dat oprire de la impartasanie, trebuie sa vezi si daca celalalt (primul)ti-ar fi dat la fel oprire, daca l-ar fi aflat...!
Apropo, in canoane se spune ca atunci cand cineva isi schimba duhovnicul , celalalt(noul duhovnic trebuie sa ia cunostinta de toate cele dinainte greseli ale celui ce se spovedeste, chiar daca ele au fost marturisite.
Insa , inainte ca tu sa te duci sa marturisesti verbal ceea ce tu ai decis in tine ca e pacat, e bine ca asta sa fie nu pentru c ca asa ai citit intr-o carte sau indrumar, ci mai mult, sa fie in urma hotarari tale de a nu mai savarsi ceea ce constiinta ta ti-a "spus' ca ai gresit(iar tu ai consimtit si inteles liber ca este pacat), deci sa urasti pacatul, si din iubirea catre Dumnezeu si aproapele, sa te caiesti sincer si astfel sa si doresti sa nu mai savarsesti nimic din ce ar pricinui mahnire sau vatamare , aproapelui si lui Dumnezeu.
Ca sa poti sa iti constientizezi in totalitate pacatele, si starea ta interioara , raportat la Dumenzeu, trebuie sa petreci mult in rugaciune, sa ceri lumina, lacrimi sincere si parerei de rau, smerenie si dragoste adevarata fata de DUmenzeu , din care sa te si caiesti cu adevarat, si ravna sa savarsesti binele. caci noi nu putem sa facem nimic , nici sa neridicam din intunericul si mizeria in care zacem, prin propriile noastre puteri.
Sfatul meu este sa nu mai marturisesti verbal, deci cu voce tare ce tu ai judecat ca este pacat, mai inainte de o temeinica si profunda petrecere in cugetare cu smerenie asupra faptelor savarsite asupra carora constiinta "ti-a atras atentie", ca tu sa desavarsesti in tine insuti cainta, prin intelegere, umilinta si libera si IN FINAL hotarata decidere in deplina libertate(deci din cea mai curata iubire fata de CEL fata de care ai pacatuit) de a savarsi total opusul. Scopul unei marturisiri este hotararea de a urma la modul cel mai serios (iar marturisirea cu voce tare este ca semnatura pe un contrat pe care il inchei cu cineva) calea opusa greseli si pacatului, deci avand ca motivatie Dragostea. Frica este opusa dragosetei si cine face o marturisire de frica, nu va avea temei in ceea ce va urma si va cadea din noi in pacat, caci dragostea e cel mai bun frau asupra pacatului. cand iti e frica inca ai pastrat iubire fata de tine mai multa, si marturisirea nu e curata.

Asta este unul din cauzele pentru pentru care exista un consens cvasigeneral ca plimbatul cu impartasitul de la un duhovnic la altul nu este o practica sanatoasa.

La ultimul duhovnic la care te-ai spovedit, la acela trebuie sa mergi chiar daca este coada pana la iesirea din oras, macar cat sa-i ceri binecuvantare sa te spovedesti in alta parte, daca este cazul.

Asa, cu plimbatul de la unul la altul, fara sa stie parintii de plimbarile astea, usor ajungem sa ne furam singuri caciula..

Cel mai bine ti-ar putea raspunde cred unul din parintii in cauza, cel la care te-ai hotarat sa ramai si caruia ar trebui sa-i explici toata situatia.

acest tanar e la inceput de drum,a fost greu ptr el pentru incep sa inteleaga cuvantul "ascultare"...si il inteleg...pasi lui sa se indrepte spre un duhovnic bun...caci se poate indeparta de spovedanie...

Derbyc, fii barbat!
 

Derbyc, duhovnicii sunt oameni si pot fi pacaliti de ingeniozitatea noastra, dar DUMNEZEU NU POATE FI PACALIT!

Unul dintre rolurile spovedaniei este de a ne ajuta sa ne cunoastem mai bine pe noi insine si de a ne face sa scapam de mandrie. Tu insa ai dat dovada de o mare mandrie cand ai ascuns acel pacat in fata primului duhovnic si te-ai dus sa-l spui altuia. In cazul acesta rusinea ta a fost un semn al mandriei!

Duhovnicii nu sunt niste masini de acordare a iertarii! In spovedanie trebuie sa fi 100% sincer, altfel nu te vindeci. Asa ca FII BARBAT si :

1. mergi la cel de-al doilea duhovnic, sa iti spuna clar inca o data (caci se pare ca nu-ti mai amintesti bine) pe ce perioada te-a oprit de la sfanta impartasanie, sa ii spui ca te-ai impartasit la primul tau duhovnic ascunzandu-i pacatul si sa il rogi sa iti dea binecuvantare sa mergi in continuare la primul duhovnic si mai ales sa il rogi sa iti "anuleze" acea oprire de la impartasanie.

2. te duci apoi la primul tau duhovnic si ii spui TOT adevarul: ca ai fost la un altul pt. a marturisi acel pacat, ca acela te-a oprit de la impartasanie un numar de N zile sau ani, ca te-ai impartasit fara sa-i spui toate acestea si ca te-ai hotarat sa revi la sfintia sa.

3. La orice duhovnic ai merge pe viitor, daca nu esti 100% sincer, nu rezolvi nimic. Spovedania inseamna sinceritate, caci numai asa poti dobandi smerenia.

Iarta-ma ca am indraznit sa-ti dau sfaturi, dar AM TRECUT SI EU PRIN RUSINEA DE A MARTURISI. Crede-ma, vei fi impacat doar cand vei fi sincer, altfel te vei tulbura fara rost.

eu nu inteleg care este treaba asta ca te duci la un duhovnic sau altul, nu este acelsi Dzeu care asculta ca doar nu asculta la unu si la altu nu. si ce mare pcat frate, ai omorat-o? nu zic ca nu e bine sa te spovedesti, dar parca uneori se exagereaza in a gandi ca mama ce mare pacat am facut...

Este, în mod evident, un păcat grav, fiind încălcare a Decalogului. Pe de altă parte, Dumnezeu ţine cont atât de slăbiciunea dv, cât şi, mai ales, de căinţa sinceră şi de hotărârea de a nu mai păcătui.
Păcatul v-a fost şters prin Sf Taină a Spovezii, încât Dumnezeu nu vă va aminti de el. Spovada are acelaşi efect deplin, indiferent prin intermediul cărui preot este făcută. Totuşi, este preferabil ca, pe viitor, să mergeţi la unul singur. Uitarea canonului, adică uitarea a ce trebuie să faceţi şi după cât timp să vă spovediţi este o neglijenţă pe care ar fi bine să o spovediţi cu prima ocazie. Nu e o mare problemă, dar trebuie un preot (sau acelaşi, bineînţeles) ca să vă spună ceea ce aveţi de făcut.

Pentru viitor, ţineţi seama că:
-pentru ca spovada să fie validă, trebuie să mărturisim TOATE păcatele de care ne amintim.
-păcatele mărturisite la spovadă şi pentru care am obţinut iertarea nu mai trebuie mărturisite la altă spovadă. Şi nici în afara ei.
-nerespectarea sau neţinerea de minte a canonului din neglijenţă este păcat de sine stătător. Mai multă rigoare spirituală vă va fi spre folos.

Acuma, în general vorbind, trebuie să aveţi în vedere că aveţi trei duşmani: diavolul, lumea şi dv înşivă. Când spun "Lumea" nu spun "pământul cu frumuseţile lui", ci oamenii cu necredinţa lor, cu sugestiile lor, cu ideile că păcatele nu sunt chiar aşa de mari, de fapt nici nu prea sunt păcate, că nici toate ale popii, etc. Când spun "dv înşivă", mă refer la pulsiuni şi predispoziţia la păcat (concupiscenţa). În materie de păcate sexuale, rolul diavolului este neglijabil (diavolul are rolul major în alte categorii de păcate), în schimb lumea şi dv înşivă sunteţi duşmanii de temut. Faceţi ceea ce este bine să faceţi în caz de ispite: îndepărtaţi-vă de ele. Ispitele pot veni mai des având chipul pornografiei sau având chipul unui cerc de prieteni cu vederi libertine, în care bărbat adevărat e acela care posedă cât mai multe femei, iar actul sexual premarital nu se cheamă "curvie" ci "dragoste", fiind un lucru foarte bun atât pentru consolidarea relaţiei cu o fată, cât şi pentru testiculele dv. Când auziţi aşa ceva, plecaţi de acolo sub un pretext oarecare. Folosiţi-vă de rugăciunea "Tatăl nostru", accentuând pe "nu ne duce pe noi în ispită". Eventual citiţi Geneza cap 3 versetele 1-4 în care se descrie prima ispitire. Restul ispitirilor sunt variaţiuni pe aceeaşi tehnică dintotdeauna.

Cu frăţietate în Cristos,
M.D.

Daca-i mare sau nu pacatul, nu decideti dumneavoastra, ci doar Dumnezeu si constiinta lui Derbyc. Oricum, se zice ca Dumnezeu nu ne intreaba de ce am cazut, ci de ce nu ne-am ridicat... Iar a ne ridica inseamna a marturisi cu glas tare acea fapta inaintea duhovnicului pentru a dovedi ca ne lepadam de greseala facuta cu toata hotararea.

Bineinteles ca Dumnezeu aude ce marturisim oricarui duhovnic, dar spovedania nu consta doar in niste cuvinte, ci si in SINCERITATE. Daca noi zicem in gandul nostru <Las' ca ma duc la altu' si'i spun pacatu' asta ca nu cumva sa rada de mine duhovnicu "meu">, dovedim ca suntem lasi. Lui Dumnezeu nu-i place sa ne ascundem dupa deget. Poate pe duhovnici ii pacalim, dar pe Dumnezeu nu...

daca ajungi la alt doctor trebuie sa ii spui si lui ce ai spus la primul ca sa-ti de-a acelasi leac

Anisia, nu am vrut sa ma ascund dupa deget. M-am dus la alt duhovnic fiindca mi-a fost rusine de duhovnicul meu. Acum am 18 ani si el ma stie de mic...Vine in casa noastra de cateva ori pe an, sfinteste si casa. Mereu le spune alor mei ca sunt cuminte. Si mi-a fost rusine si in acelasi timp frica sa nu le spuna alor mei ceva.
Eu nu mi-am ales inca niciun duhovnic. Nu m-am gandit "gata, preotul X va fi duhovnicul meu de azi". A fost oarecum mai accesibil fiindca ma cunostea si era aproape de mine.

Eu cred ca nu e bine ce ai facut. Nu putem sa Il mintim pe Dumnezeu. Ai mers la alt preot din rusine se intelege, numai ca rusinea este de la diavol; ti-a dat curaj sa faci fapta rea si ti-a dat rusinea la spovedanie asadar tu te-ai impartasit fiind legat de un alt preot, practic ai furat Sfanta Impartasanie.
Duhovnicul tau trebuie sa stie, iar daca ti se pare prea apropiat de familia ta si nu poti comunica asa cum ai dori cere-i binecuvantarea de a merge la un alt duhovnic. Nu e bine sa avem doi duhovnici tocmai in ideia de a nu ascunde de unul ceva.

A gresi e omeneste si secretul spovedaniei nu se divulga. Trebuia sa ii fi spus celui care acum iti e duhovnic ca ai mers la alt preot iar celui care te-a spovedit si te-a oprit de la Impartasanie trebuia sa ii fi spus alegerea ta. Inainte de a merge sa te spovedesti a doua oara trebuia sa mergi la preotul care te-a legat(chiar daca era coada sau lipsea uneori) ca sa te dezlege. Nu e bine sa ne jucam cu Sfintele Taine!
Inteleg ca nu ai stiut dar mai mare grija in viitor!

Si... repara greseala!