Iadul
 

Ce ai crede despre cineva care si-ar pedepsi copilul neascultator bagandu-i mana in foc? Ai putea sa respecti un asfel de om?Dimpotriva,nici macar n-ai vrea sa-l cunosti !Ai spune mai degraba, ca este lipsit de inima
Cum poate Dumnezeu care ne-a creat si este IUBIREA sa permita sa ardem intr-un foc vesnic?

Iadul e o stare. Dumnezeu nu baga pe nimeni in foc. Cine nu a invatat sa iubeasca si sa primeasca iubirea lui Dumnezeu, aceasta iubire il va arde.

Dumnezeu nu-si trimite copii in iad, necredinciosii nu sunt copii Lui, ci cei credinciosi. Ori acestia merg in Cer nu in iad. Un om care ii intoarce spatele lui Dumnezeu se condamna singur la iad.

Dumnezeu nu a creat iadul dupa cum nu a creat nici raul si nici pacatul. Toate acestea sunt urmari ale exprimarii libertatii fapturilor rationale (ingeri si oameni). De noi a depins ca iadul sa existe sau nu, dupa cum de noi tine sa raspundem iubirii lui Dumnezeu sau sa-i intoarcem spatele.

Se spune ca iadul este lipsa totala a iubirii...

Pt Rafella
 

Iadul este ,, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.”( Matei 25:41);,,foc nestins”(Matei 3:12) ,, ocară şi ruşine veşnică”(Daniel 12:2) ,, Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”(Marcu (9:44),,chinuri”si ,,vapai’(Luca16:23 si 16:24) un loc al ,,pieirii vesnice”(2Tesalonicieni 1:9)foc,fum si pucioasa(Apocalipsa 14:10-11) ,, iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în veci vecilor”(Apocalipsa 20:10).Mantuitorul ne spune despre cei care ajung acolo ca ,, Şi vor merge aceştia la osândă veşnică”(Matei 25:46).

In Sfanta Evanghelie dupa Ioan ne este insa arata si calea opusa Iadului:

Ioan 3:16,, Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”
Ioan 3:18 ,, Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.”
Ioan 3:36 ,, Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Mantuitorul ne arata ca ,, Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri”(Marcu 8:34-38)

Si ne mai spune ca asta nu este degeaba pentru ca ,, Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”(Ioan 16:33)

Iar noi ar trebui sa procedam precum Apostolul Petru :,, Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă.”(Ioan 21:7)si sa spunem si noi,in cuget,gand si fapta ,, Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”(Ioan 21:15).Si asta pentru ca Mantuitorul este ,, Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”(Matei 16:16) si ne-a spus de ce sa nu ne fie frica ,, Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”(Matei 16:18)

Biblia spune altceva. Aia cu lipsa iubirii e doar asa sa il cosmetizeze. Acolo e foc care arde vesnic, dc ar fi doar lipsa iubirii ar fi spus Domnul Iisus clar, insa El spune altceva.

Eu cred ca lipsa iubirii sau lipsa comuniunii este cea mai mare suferinta. Sa spui vesnic "eu" si sa nu ai un "TU".
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca cea mai mare suferinta este sa traiesti vesnic in mijlocul celor care te urasc si departe de Cel care te iubeste si pe care il iubesti.
Iadul este in primul rand o suferinta existentiala.

You've got a point...:)
Sunt de parere ca nu trebuie sa luam Biblia chiar mot a mot si ca, probabil,in ea se regasesc si niste simboluri.
Dar,e parerea mea...

Ciao Heaven
 

O sa-mi permit sa dezvolt un pic ideea ta.Am gasit ceva odata dar nu mai stiu pe unde.O sa caut sursa.Sorry.As fi curios ce credeti.Ref la cele ce urmeaza stiu ca exista un punct de vedere ortodox care recomanda cum sa se faca interpretarea Sfintei Scripturi de catre un credincios.Tot respectul pt acel punct de vedere dar las ca el sa fie postat de un ortodox pt ca subsemnatul este in proces de studiu al ortodoxismului si poate comite erori regretabile.


ATENTIE!ACHTUNG! :)

Opiniile postate mai jos pot fi ale unui amator.Nu le luati drept litera de lege.Consultati-va cu persoane instruite(preot/duhovnic/pastor).Exista interpretari date se Sfintii Parinti(in cazul ortodox cel putin).Ce veti citi mai jos reprezinta o opinie si atat! Nu absolutizati ci verificati,confruntati,intrebati si apoi trageti concluzii.



Acestea fiind spuse> Erori de interpretare a Bibliei

1) CITARE INEXACTĂ – În acest caz se face referire la un text din Biblie însă acesta ori nu este citat aşa cum apare în vreo traducere standard ori este atribuit greşit.
2 ) TRADUCERE DEFORMATĂ (denaturată) – Textul biblic este retradus însă în neconformitate cu o sănătoasă exegeză a limbii originale a textului (greacă, ebraică), cu scopul de a fi conformat doctrinei preconcepute şi preformulate a unui anume cult.
3) PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICĂ) – Un text al Scripturii este citat cu intenţia mascată de a atrage/captiva atenţia cititorilor ori a ascultătorilor, citare care apoi este urmată de o învăţătură atît de nebiblică încît celor mai mulţi le-ar părea extrem de dubioasă dacă nu ar fi fost precedată de o referire la Scriptură
4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT – Se citează un text din Scriptură, dar acesta este îndepărtat şi izolat de versetele care-l înconjoară şi care formează contextul lui imediat în baza căruia i s-ar fi putut deduce adevăratul sens
5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE – Două sau mai multe versete care nu au nimic în comun sau dacă au o legătură aceasta este foarte greu de depistat, sînt asociate ca şi cum unul ar fi un comentariu al celuilalt.
6) EXAGERARE – Din textul biblic este trasă o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decît ne-o îngăduie textul.
7) JOC DE CUVINTE – Un cuvînt sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este examinată şi interpretată ca şi cum revelaţia s-a făcut în respectiva limbă în care este făcută traducerea.
8. FALSUL FIGURATIVULUI – Care poate însemna, (1) a confunda exprimarea literală cu cea simbolică/figurativă, sau (2) a confunda exprimarea simbolică cu cea literală.
9. INTERPRETĂRI SPECULATIVE ALE PROFEŢIEI PREDICTIVE – O profeţie predictivă (deci, care priveşte viitorul) este explicată cu prea mare uşurinţă de evenimente istorice deosebite în ciuda faptului că foarte serioşi cercetători biblici consideră interpretarea extrem de dubioasă/îndoielnică.
10) A SPUNE DAR A NU CITA – Un autor afirmă că Biblia spune cutare şi cutare lucru dar nu citează textul exact la care face referire (fapt care indică că s-ar putea să nu existe nici un text care să susţină respectivul lucru!).
11) CITARE PREFERENŢIALĂ – Pentru a aduce dovezi în favoarea unui argument este citat doar un număr limitat (selectat) de texte, pe cînd învăţătura completă a Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferită de cea a autorului erorii.
12) DOVADĂ INADECVATĂ – O generalizare pripită este dedusă dintr-o dovadă prea săracă.
13) DEFINIRE CONFUZĂ – Un termen biblic este atît de greşit înţeles sau interpretat încît o esenţială doctrină biblică este deformată sau negată în întregime
14) IGNORAREA EXPLICAŢIILOR ALTERNATIVE – O anumită interpretare este oferită unui text biblic sau mai multor texte care ar putea foarte bine să fie interpretate, şi adesea sînt, într-o cu totul altă manieră, dar aceste alternative nu sînt luate în considerare.
15) FALSUL EVIDENT – Se utilizează cuvinte ca, “în mod evident”, “neîndoielnic”, “fără îndoială” sau “toţi oamenii raţionali susţin acest lucru” şi altele de acest fel, care sînt introduse în respectiva interpretare pentru a înlocui argumente biblice sau raţiuni logice aduse în favoarea idei afirmate.
16) FALSUL SĂVÎRŞIT PRIN VIRTUTEA ASOCIERII – Care înseamnă următoarele lucruri:
a) Un autor de literatură cultică sau un întemeietor al unui cult religios asociază învăţăturile lui cu cele ale unor figuri recunoscute ca autorităţi în lumea creştină.b) Scrierile cultului sînt asemănate sau chiar identificate cu cele ale Bibliei.c) Literatura cultului imită forma scrierilor Bibliei pentru ca să sune ca şi Biblia
17) INTERPRETAREA ESOTERICĂ – Se face presupunerea că Biblia conţine un înţeles ascuns şi esoteric (esoteric, însemnînd că cel ce-l descoperă este mîntuit!) care este făcut cunoscut doar acelora care sînt iniţiaţi în secretele lui, iar interpretul acelui înţeles tăinuit declară semnificaţia pasajului biblic fără a oferi vreo explicaţie pentru interpretarea la care a ajuns.
18). SUPLIMENTAREA AUTORITĂŢII BIBLICE (ADĂUGAREA LA REVELAŢIA BIBLICĂ) – Noi revelaţii de la pretinşi profeţi din perioada post-biblică înlocuiesc Scripturile sau sînt adăugate lor şi se consideră autoritare.
19) RESPINGEREA AUTORITĂŢII BIBLICE – Biblia ca întreg sau doar texte din ea atunci cînd sînt discutate sînt respinse fiindcă nu se potrivesc cu alte pretinse autorităţi spirituale printre care pot fi şi raţiunea sau noile revelaţii ce nu armonizează cu unele texte biblice.
20) CONFUZIA CONCEPŢIEI DESPRE LUME – Confuzia concepţiei despre lume intervine atunci cînd un cititor sau interpret al Bibliei nu o interpretează în cadrul ei cultural şi intelectual şi o scoate din acel context plasînd-o într-un alt cadru de referinţă, unul străin Bibliei. De obicei se manifestă sub forma distorsionării înţelesului original şi înlocuirii lui cu un altul. În acest caz un foarte important principiu de interpretare sănătoasă este încălcat. Noi ar trebui ca întotdeauna să o citim/interpretăm/înţelegem în spiritul autorului, să acordăm atenţie la ceea ce autorul a spus în contextul cultural şi intelectual propriu textului, adică în lumina cadrului ei istoric şi literar original.
___________________________________________

Erau si niste sfaturi in sensul evitarii acestor greseli:

1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine textului.
2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnînd a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luînd în considerare tot materialul biblic privitor la subiect.
3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului.
4. Bazează-ţi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte.
5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat.
6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sînt confirmate de textul propriu-zis.
7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale Bibliei.
8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.
9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi.
10. Interpretează realităţile spirituale descrise de Biblie, avînd înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decît finita noastră pricepere.

Disputa dacă focul iadului este un foc exterior (cumva asemenea focului pe care îl ştim din natură) sau un foc interior a animat discuţiile teologice ale unui întreg Ev Mediu, fără a se ajunge la un rezultat, altul decât consensul că problema este irezolvabilă. Un singur lucru este clar: iadul este ceva foarte, foarte rău: MULT mai rău decât ne-am putea închipui. Nu ştiu dacă "iezerul de foc" e figură de stil, însă faptul că "acolo este scrâşnirea dinţilor" este sigur figură de stil pentru ceva neînchipuit de greu de suportat, dar care, totuşi, va trebui suportat o eternitate. În această lumină, doctrine mult promovate azi, de tip "suferinţa din iad este, de fapt, singurătatea damnatului care se află doar cu propriul eu" îmi par că nu vin de la Dumnezeu, ci de la altcineva, pe a cărui agendă figurează sugestia că, de fapt, iadul nu este o suferinţă chiar aşa de mare: eventual un loc de ralaxare, în care suntem noi cu noi înşine.
Tot de aceeaşi extracţie mi se par teoriile nesănătoase potrivit cărora iadul (ca şi purgatoriul, pentru cei care cred în existenţa lui) nu sunt de fapt locuri, ci stări ale sufletului. Eu nu înţeleg de loc asta din Biblie. Nu mi se pare că săracul Lazăr este într-o "stare a sufletului", iar bogatul nemilostiv în altă "stare a sufletului", ci că al doilea ar fi în stare de orice ca să ajungă în locul primului, numai că nu prea se poate. Dintr-o stare, la o adică, putem trece în altă stare, dar dintr-un loc e mai greu să trecem în alt loc, dacă sunt despărţite de "o prăpastie".

La fel, Cerul este loc, şi nu stare. Prin urmare, loc îmi pare a fi şi "întunericul cel mai dinafară", unde cei care se prezintă la Ospăţ cu haine necorespunzătoare sunt aruncaţi.

Părerea mea.

Cred ca focul in care vor arde pacatosii nu e altceva decat focul iubirii dumnezeiesti.
Dumnezeu e Acelasi si pentru drepti, si pentru pacatosi; ii iubeste pe toti, nu e partinitor.
Dar pentru cei ce nu pot iubi, dragostea divina va fi de nesupotat, chinuitoare.

Sfantul Isaac Sirul spune, in chip minunat: "cei chinuiti in gheena vor fi biciuiti de biciul iubirii. Si ce chin mai amarnic si mai cumplit este decat chinul dragostei! Adica cei ce simt ca au gresit fata de dragoste, sufera acolo un chin mai mare decat orice chin, fie el cat de infricosator. Caci tristetea intiparita in inima e mai ascutita decat orice chin.

E nebunie sa socoteasca cineva ca pacatosii se lipsesc in gheena de dragostea lui Dumnezeu. Dragostea e odrasla cunostintei adevarului, care, dupa marturisirea adevarului, s-a dat tuturor. Dar dragostea lucreaza dupa puterea ei in doua feluri: pe pacatosi ii chinuieste, cum se intampla si aici unui prieten din partea prietenului; iar pe cei ce au pazit cele cuvenite ii veseleste.

Si aceasta este, dupa judecata mea, parerea de rau sau chinul din gheena. Dragostea imbata insa sufletul fiilor de sus cu desfatarea ei".

Trebuie sa ai in vedere ca religia (desi are intentii bune) incearca sa impuna oamenilor o anumita conduita. Astfel biblia este "legea" prin care religia va reglementa conduita, spunandu-ti ce ai voie si ce nu ai voie sa faci, asemeni unui Cod Penal, de exemplu.
Si cum nici o norma legala sau religiasa, nu va fi respectata, daca incalcarea acestor norme nu va fi sanctionata in vreun fel; iadul(fie el o stare, sau un loc, cu flacari sau suferinta) fiind echivalentul inchisorii in sistemul de drept.
Astfel religia impreuna cu biblia sunt un sistem de drept invechit, care prezinta conceptii ale unor oameni ce au trait intr-o perioada de mult apusa, cum ar fi iadul.

Cred ca insasi viata noastra ne poate arata ce este iadul si ce este raiul.
Atunci cand ne prinde o pofta sau o stare rea, chiar daca o satisfacem tot ne chinuim. Multi spera ca daca isi fac poftele, mofturile si toanele se vor simti mai bine dupa. Si se simt 5 sau 10 minute, dupa care problema revine, si asa se intra intr-un cerc vicios, care devine din ce in ce mai greu de suportat. Acesta este iadul, de aceea se tot spune mereu ca el se naste din egoism si din mandrie.
Si daca in viata e asa de greu sa duci iadul, cum va fi cand nu va mai fi trup cu care sa ne linistim chiar si pentru scurt timp pornirile? De aceea e asa de groaznic dupa...

Toti oamenii au inclinare catre prostioare, si ca sa poata sa fie ajutati trebuie sa renunte la mandrie, si sa ceara ajutor.
Dumezeu sufera cand noi ne chinuim, dar nu se baga cu forta in viata noastra. Nu ne poate curata daca noi nu ii cerem.

Oameni se tem de aceasta curatire, fiindca e un proces delicat, uneori dureros, fiindca implica renuntarea la egoism.
Dar uita ca dupa vine bucuria, linistea, impacarea. Si nu dupa moarte, ci chiar in viata fiind multi gusta raiul.

Cel mai bun mod de le intelege nu e sa filosofam, ci sa incercam sa intelegem ceea ce traim, sa fim mai atenti la noi, la starile si sentimentele noastre si vom vedea practic ca raiul si iadul noi le creem, in functie de alegerile noastre.

Ca punct de pornire as recomanda scrierile Sf. Siluan, un om care a trait si iadul si raiul la modul concret...

De ce intotdeauna omul Il gaseste vinovat pe Dumnezeu? :106:
Niciodata Dumnezeu nu vrea ca omul sa ajunga in iad, cel care se auto-exclude din Rai este insusi omul prin faptele sale. Adica tie iti pare logic ca cineva care nu Il iubeste pe Dumnezeu in vietuirea pamanteana sa ajunga langa Dumnezeu? Crezi ca un astfel de om ar putea sta langa Dumnezeu? Nu ar rezista si tocmai de aia Dumnezeu il lasa sa aleaga, nu ii face nicio defavoare.
Da, Dumnezeu este iubire dar in egala masura este si DREPT!

Oricum, subiectul s-a mai discutat...

:)) deci sa inteleg ca omul alege de buna voie sa arda in focul vesnic chiar daca il ia Dumnezeu langa el, unde e bine. Dumnezeu parca e si iertator nu? da omu se incapataneaza domne si prefera schinjuire vesnica. Forumul asta e izvor de perle :))


Drept o fi cand mor copiii?
Tot drept o fi si cand sunt calamitati naturale?
La fel de drept este cand permite razboaie si crime?
Da, ce o sa se intample cu iadul si cu nefericitii habitanti umani atunci cand Dumnezeu o sa distruga tot cuibul dracesc la Armaghedon? o sa-i ierte?
Iadul o sa-l faca muzeu? sau il gestioneaza in continuare chiar Dumnezeu?

Da, omul de buna voie alege raul in locul binelui. Omul poate sa aleaga VIATA si atunci ajunge in Rai, sau MOARTEA si ajunge in Iad.

Judecata lui Dumnezeu e diferita mult de a noastra si daca moare un copil stie Dumnezeu de ce a ingaduit asta, nu inseamna ca e nedrept sau rauvoitor, crud sau lipsit de iubire ci tocmai face tot ce tine de El pentru mantuirea omului dar partea omului nu o poate implini. Omul trebuie sa invete din incercarile vietii, toate necazurile sunt datorita faptului ca ne indepartam de Dumnezeu. Eu sunt convinsa ca atunci cand vom respecta voia lui Dumnezeu isi va arata si Dumnezeu mila fata de noi.

Ti se pare normal sa Il invinuim pe Dumnezeu cat timp noi suntem cei care II intoarcem spatele, noi suntem cei care ascultam de diavol prin savarsirea pacatelor? Eu nu Il gasesc pe Dumnezeu raspunzator de tot ce ni se intampla, pentru ca omul are libertate si va raspunde pentru faptele sale. Ori ti se pare ca Dumnezeu nu trebuie sa ia atitudine si sa ne lase asa in nestire, sa zacem in mocirla?:23:

degeaba ar fi loc daca nu ar fi si stare.poti sa te afli in cel mai frumos loc de pe pamant si tot sa te simti prost.degeaba ai fi in rai daca nu ai avea starea corespunzatoare.

Nu poti fi in Rai si sa te simti "prost", numai oameni plini de Har, fericiti intru Hristos intra in Rai. Cei cu randare si virtuti intra in Imparatia Cerurilor. O particica din iad am vazut si eu, in deznadejde.

Foarte buna comparatia.Aceeasi intrebare o pun si eu: De ce ne-ar pedepsi Dumnezeu vesnic pentru ceva ce am facut, am gresit sau nu am facut in cativa zeci de ani?Vi se pare corect, drept, milostiv sau iubitor acest act?Care ar fi calitatile unui astfel de Dumnezeu in cazul acesta?

Frate nu El ne arunca in iad, noi singuri mergem acolo de bunavoie. Savarsim rautati, aruncam cu hule si injuram, blestemam, nu ne uitam la nevoile fratilor si uitam ca exista Dumnezeu, iar apoi vrem in Rai. Atotbunul si Atotiubitorul Hristos ne-ar arunca in Raiul bucuriilor in orice clipa daca ar putea, daca am vrea.

Cum sa mergem noi de bunavoie?Nu stiu nici un om normal la cap care ar dori sa mearga in Iad de bunavoie.

Ce am explicat eu nu e o decizie constienta, ca si cum ai spune, vreau sa intru la facultate sau in acea cladire.
Eu fiind pacatos, ma gandesc numai la binele meu, cum sa fiu peste altii, sa am mai mult din cele lumesti si nici nu ma gandesc la Dumnezeu. Iar apoi spun ca vreau in Rai. Nu e posibil, nu am vrut niciodata asta de vreme ce m-am gandit numai la rau, am stat in patimi si mi-am intinat inima si ochii si tot ce am eu in mine cu frumosul veacului de acum.
Raiul nu e un loc cosmic in care primesti iluminare si esti una cu universul, e locul Slavii vesnice catre Dumnezeu, a fericirii duhovnicesti si desfatarilor intru Har si dragoste sfanta.

Nu cred ca este un om care sa isi doreasca propriul sau rau.Nu cred ca se pune problema 'vointei' aici.Toti ne dorim propriul bine, pacatosii la fel.Pentru ca toate care le fac le fac ca sa le fie lor bine.Considerati ca pentru niste vicii sau pacate precum : bautul, fumatul , injuratul s.a.m.d cineva ar merita sa fie pedepsit atat de crunt pe cum spune litera Scripturii?Vi se pare normal ca pentru ceea ce cineva(oricine) ar face intr-o perioada definita de timp sa fie pedepsit o infinitate?Vi se pare drept acest lucru?

Va spun sincer ca nu stiu cum si ce va judeca Domnul Hristos dar va pot spune ca pacatele se iarta si din patimi se iese daca doresti. Dar ce ati spus, fumatul, bautul si injuratul nu vin niciodata singure, ultima patima fiind indeosebi de rea fiindca deseori se ajunge la hulire si blesteme si mai rau. Cred ca Domnul in marea Lui dragostea va ierta pacate dar daca nu ne pocaim pentru ele si nici nu purtam vreo virtute nu avem ce cauta in Rai. Daca haina nu va fi de nunta de ce am fi langa Mire?
Nu e o problema de vointa cat de fiinta, iar daca fiinta trage catre cele rele si nu catre cele bune ce sa cautam in Raiul vesnic frumos si fericit?
Da, m-i se pare corect sa fim judecati in o anumita perioada de timp. Daca timpul ar fi infinit, Raiul ar fi redundant.

Daca cel care greseste are constiinta greselii si totusi persista in face si mai multe,asta nu se numeste accident sau nestiinta;insa pt un bastinas din vreun trib african care nu a auzit de cele 10 porunci si de Iisus treburile se simplifica,in sensul ca nu poate da socoteala pt ceva ce nu stia!

Tu nu ai o constiinta?Iti pare permis sa omori un alt om,sa-i furi lucrurile,sa-i doresti rau in toate si sa-l urasti?Crezi ca misiunea umanitatii este sa-si satisfaca numai nevoile primare?

Dumnezeu nu vrea sa te pedepseasca,tu esti cel care atragi niste rezultate in functie de faptele tale;spune-mi daca parintii tai te avertizeaza sa nu te droghezi ca o sa sfarsesti rau,iar tu faci exact opusul spuselor lor si intr-o zi mori,oare ei mai pot face ceva pt tine??
Ei ti-au spus ca drogurile sunt periculoase,insa nu au permisiunea de a te inchide cu lacat in debara pt a fi in controlul lor...Parintii tai te iubesc atat de mult,incat iti lasa libertate de actiune si vor fi fericiti daca ai inteles mesajul lor( nu mai iei droguri din prisma pericolului vietii tale nu pt ca esti prizonier in debara).

De ce n-ar fi drept?

Caracteristica lumii noastre este ca bunii si raii traiesc impreuna,se intersecteaza;eu am renuntat de o vreme sa mai deschis TVul la stiri,in fiecare zi se gasesc crime,violuri si atacuri sa se prezinte,niciodata ziua nu sufera de lipsa cazurilor!
Este NORMAL ca cei care au facut raul sa fie pedepsiti iar cei buni(in proportii f mari abuzati si victimizati de cei rai)sa-si gaseasca linistea!

Ba cei rai au chiar o sansa in buzunar!Adica infaptuiesc raul(mutileaza existenta unui alt om)apoi se caiesc,se spovedesc si impartasesc,intorc spatele vietii lor nelegiute si surpriza...au toate sansele sa aterizeze in Rai!!!

Dumnezeu este 'Tatal' si noi suntem copiii lui (creatia lui)... Tu ca un parinte daca un copil greseste il azvarli in foc?Daca copilul tau face prostii ii bagi mana in foc?Ti se pare iubitor faptul ca Dumnezeu ca si parinte omniscient (cunoscand toate lucrurile dinainte,chiar predestinandu-le) sa pedepseasca propriul copil pe care El l-a facut si l-a stiut cum l-a facut si cum va fi, o eternitate in focul Iadului?Se mai poate numi asta iubire?Poate imi vei spune atunci ca e vorba de dreptate?Atunci ti se pare drept ca Dumnezeu sa te pedepseasca o infinitate pentru ceva ce ai facut intr-o perioada definita de timp?

Cred ca prea mult Il aduci pe Dumnezeu intr-o ipostaza umana.
Personal, da, daca eu in veacul asta nu ma apropii de Dumnezeu atunci nu merit sa ma duc in Rai. Ce sa fac eu cu toti acei drepti care s-au nevoit si s-au omorat trupeste si s-au rastignit in fiecare zi pentru Hristos? Sa ii intinez si sa-i scarbesc cu pacatele mele? Daca aici faci rau, rau cauti. Daca aici faci bine, bine cauti, pe Dumnezeu, intru Ortodoxie!

„Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale.” (Psalm 41, 9)
Adica Adancul a tot ce e bun si desavarsit cauta sa fie cu cel ce e asemenea Lui.

Este un non-sens ce spuneti voi aici.
In primul rand va tot legati de bine si rau ca si cum ar fi notiuni absolute, ceea ce nu este desigur.Atrocitatiile din VT nu mai sunt considerate morale astazi dar atunci erau legi, deci totul evolueaza se modifica...
De unde stiti voi pana la urma cum judeca Dumnezeu? pai nu prea stiti aia e problema...
Cum adica aia din africa ca nu stiu de crestinism n-au nici o problema? e absurd, de ce Dumnezeu nu si-a facut prezenta si acolo? adica el a creat universul dar nu poate ajunge in africa sau cum?
Sunt de acord cu Guru inc, adica daca copilul tau face crime il ierti daca el spune ca ii pare rau dupa, dar daca nu te iubeste il bagi in beci si-l schinjui o eternitate?
Si pana la urma iadul nu este un lucru vesnic, nu se spune ca Dumnezeu il va distruge definitiv pe satana in apocalipsa? Deci ce se va intampla atunci cu sufletele din iad si ce se va intampla cu iadul ca si loc???

Ai mai pus aceste intrebari la inceput si ti-am raspuns la ele!
Mi-ai citit raspunsul sau ai probleme de intelegere???

nu mi-ai raspuns daca ti se pare drept ca cineva sa fie pedepsit o eternitate pentru ce a facut intr-o perioada limitata de timp si nici daca pedeapsa in sine ti se pare ca un act iubitor.

Mai bine ne-am stradui sa nu ajungem acolo decat sa ne intrebam ce va fi...

Si mai bine, eu zic sa traim intr-o ignoranta totala.....ce atata gandire?!

Tu ai fost la scoala? Si ai dat teste, nu? Teste, teze, ma rog, de-astea...
Si poate intr-o zi nu invatai. Si luai 4. Si profu', tip corect, il trecea, ca nu ar fi fost drept fata de ceilalti sa nu-ti treaca nota.
Vezi, si viata e tot test. De-aia trecem noi prin viata: ca sa ne castigam locul in rai. Daca iei 4 la test, nu repeti testul la nesfarsit: suporti consecintele!

Si daca despici firul in zece, ce folosesti? Intelegi totul rational? Eu inteleg ca iadul inseamna durere, singuratate, intuneric, mustarea constiintei, lipsa Lui Dumnezeu etc. Nu cred ca exista ignoranta din partea mea, pentru mine lucrurile sunt clare.

Din punctul meu de vedere Dumnezeu nu este razbunator, ci plin de iubire dar si dreptate!

de ce exista un loc ca Iadul?

Pentru ca nu toti vor sa fie cu Dumnezeu! Pentru mine e logic. Din gura toti spunem ca vrem sa ajungem in Rai, dar nu prin vorbe ne mantuim ci prin fapte. Ne ostenim oare ca cei care au primit cununa sfinteniei sau cautam cat mai mult confort? Suntem in rugaciune permanenta cu Dumnezeu sau pierdem vremea in fata televizorului etc Pentru timpul nostru irosit vom da socoteala.
Eu nu vad o nedreptate a lui Dumnezeu prin existenta iadului. Sau ce, credeti ca noua ne e permis orice pentru ca Dumnezeu e bun si ne iarta, iar daca nu ne iarta e crud si razbunator?!:23:
Dumnezeu nu ne-a creat pentru iad, ne respecta libertatea si noi alegem. El a facut tot ce a tinut de El dar partea noastra tine de noi.

Prin savarsirea primului pacat, cel a ingerilor a luat fiinta iadul...

Oamenii isi imagineaza iadul ca fiind un loc in care Dumnezeu ar fi absent. Nu este absent, El isi revarsa iubirea si asupra celor de aici. Dar din cauza refuzului relatiei si unirii cu El in aceasta lume, devin incapabili sa se impartaseasca de iubirea Sa, iar aceasta lipsa le aduce suferinta.

Daca Dumnezeu i-ar mantui si pe cei ce au refuzat relatia cu El, ar fi nedrept. Ar insemna sa nu mai tina seama de libertatea omului. Asa ca trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu se uneste cu omul, decat daca acesta doreste.

de ce in Vechiul Testament nu exista conceptul de Iad/Gheena ?

E posibil ca Dumnezeu sa aiba vrajmasi?